Iar singura vizibilitate a timpului era vântul
prin ramurile de afară.
Aduecea uneori cu degete de copil
zgomotul râului
dinspre arini.
Treceau cu fulgii lor șoptiți norii
pe chipul adolescentin al mamei.
I se dăruise maternitatea
ca din senin ninsoarea.
Trei portocale palpitau la fereastră
în frigul intermediar.
O nouă inocență era posibilă.
Iar în vreme ce amintirea își alăpta uitarea
viața continua
Sensul versurilor
The poem reflects on the passage of time and the fleeting nature of memories. It evokes a sense of nostalgia and the possibility of new beginnings, symbolized by the image of a mother and the innocence of childhood.