Templu-al Amorului, în veci neisprăvit!
Îi facem o coloană fiecare:
în van – căci zeul are
(din nu se știe ce cotlon ivit).
Cu arcu-i s-o dea jos, părând a spune:
„Un templu nou consacră-mi! ”
Și pe ruina asta, când soarele apune,
plouă lacrimi.
Sensul versurilor
Piesa descrie eforturile zadarnice de a construi un templu al iubirii, care este constant distrus. În ciuda sacrificiilor, iubirea pare să fie mereu efemeră, lăsând în urmă doar ruine și lacrimi.
