Lasă de-acum
Piatră și argilă,
Cată-ți subtil
Sprijin de fum.
Stâlpi, zidării,
Turle, de loc.
La temelii,
Limbi mari de foc.
Jertfă? de gând.
Nici un amvon:
Singurul zvon
Duhul trecând.
Cu chin și azur
Acoperit,
L-a ctitorit
Sufletul pur.
Aici s-așază
Dorul ucis
Și-ngenunchează
Vis după vis.
Pară și nor,
Urcă la cer
Templul, ușor
Mongolfier.
1643, iulie 20
Sensul versurilor
Piesa descrie un templu spiritual construit din sacrificiu și dorințe, un loc unde sufletul pur se înalță spre cer. Templul este văzut ca o construcție eterică, un balon cu aer cald care se ridică dincolo de lumea materială.