Jorge Luis Borges – Ecourile

Cu trupul ultragiat de recea spadă-aLui Hamlet moare-un rege-nDanemarca,În nalt palat de piatră, ce dominăDe crunți pirați cutreierata mare.Uitarea și-amintirea țes povesteaDefunctului monarh și-a umbrei saleGrammaticus a adunat cenușaÎn gesta sa. Și iată, după veacuri,Cum moare iarăși riga-n DanemarcaȘi moare totodată, ca prin farmec,Pe scenă, la periferia Londrei.Avut-a visu-acesta William ShakespeareEternă ca ritualu-mbrățișăriiȘi roșul trandafir … Citește mai mult

Juhasz Gyula – Actor Bătrân

Pe scenă, se mișcă cu grație.Vârsta lui nimeni nu știe.Fardul, e tânăr, la nevoie,Mai are și el victorie.În vestiar visează frecvent,Unde o fi vechiul regiment?Aversa vechilor aplauze,Nu pe capul lui se va rupe.Vechi colegi și iubite,Sunt în mormânt sau la pensie.Lauri vechi îi fac semne,Dar nu-și mai găsește visele.Viața lui un rol dus, blazatȘi trapa … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Actori pe Marea Scenă

Când ai plecat, luând cu tine visul,cortina a căzut pe-o scenă goală,din care dispăruse compromisul,şi-un ultim spectator ieşea din sală.Cu paşi crispaţi, pe drumul spre niciunde,în furia-ţi crescândă, purpurie,nu te-ntrebai de ce sau când şi undeun vis murit mai poate să învie.În echilibrul tău cel îndoielnic,îţi depănai o droaie de cuvinte,dar, după-o vreme, pasul şovăielnic,ţi … Citește mai mult

Petru Marinescu – Actorul

Bolnav de măiestria, ce-mpreunăFocul dintâi cu dorurile ninse,Cu torţele făpturii lui nestinseÎn grabă risipeşte ce adună. În gest şi în rostire-i sunt cuprinseŞi plâns, şi bucurie; el le sunăPrecum avarul perlele-n cununăŞi-i tânăr cât luminile-s aprinse. Doar pentru Thalia sau Melpomene,Coboară toate lumile pe scenaPe care cu ardoare o slujeşte. Şi pentru toate-acestea îi ajungeDoar … Citește mai mult

Emil Botta – Spectacol

Elita luase loc la parterși proștii sus, aproape de cer.În lojă stătea o întâmplare cam abătutăși un năpraznic destin în mare ținută.Un dezastru tare cât zecetot spera că totul va trece.Un naufragiu dormita în fotoliuînfășurat în lințoliu.O răcealăvagabonda prin sală.O inocențăstrălucea printr-o totală absență.Piesa era o răfuialăîntre virtute și greșeală.Scena era un sanctuarprin care adevărul … Citește mai mult

Emily Dickinson – Cea Mai Vitală Expresie

Cea mai vitală Expresie a Dramei e acel Zi de ZiCe răsare și-apune în jur –Cealaltă dintre Tragedii.Piere la RecitareAceastă scenă se joacă mai bineCând publicul s-a împrăștiatȘi-n loji – nu mai este nimeni –.„Hamlet” ar fi – prin el însuși – Hamlet –Și să nu fi fost scris de Shakespeare –Deși Romeo n-a lăsat … Citește mai mult

Tristan Tzara – Hamlet (Fragmente de Ciorne)

I.Ce fel de femeie era Ofelia?Era blondă cu părul răvășit ca luna în pernă de nor despletitCa luna prin căldarea apei privită la mânăstire și era înaltă și era subțireNălucă de gheațăCa mesteacănul prins inelul oprit la mijlocCa insecta fără zbârnâit cu rochia albă ca sânul doiciiMânicele atârnate aripi până la pământȘi se deschideau porțile … Citește mai mult

Rich Mrc – Teatru

IFiecare cuvânt scuipat cu ură din priviri,Trăiești viața astăzi din amintiri, false amăgiri.Într-o lume văzută ca o poveste cu final fericit,Scaldată-n cianură, de fapt, pe muchie de cuțit.Te-au mințit ca șarpele din Gradina Edenului;O să ajungi în Paradis pe calea Infernului.Dumnezeul lor e macabru, e orb și plin de luminăCe strălucește a sânge, sudoare, venin … Citește mai mult

Rian Roman – Covid-19

Când ieșim pe stradă,punem încă de-acasă,blestemul de cârpă cu barete de ață.Orașul e mort,asfaltul e copt,smog… peste tot.Aer dansabil,greu respirabil.Zâmbet ascuns,surâs neajunsla ochii flămânzice clipesc plăpânzi.Fără grimase,lipsiți de angoase.Acoperiți, ascunși… amețiți.Nu comentăm,ne conformăm;pandemici fiind,colaborăm acid.Nu ne atingem,la doi metri stingemorice dorințăde a fi ființă.Învățăm, comunicăm, interacționăm,muncim, schimbăm, cumpărăm sau vindem,simplu, fain,În mediul on-line.Afectați,înregimentați,de știri asaltați:câți … Citește mai mult