George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XXXII

Un ”bravo” – al lui era hotărâtor:
Academia amuțea, și-n sală
Când el privea, arcușul pe viori
Se-nfiora: vreo notă falsă? Pală,
Pe primadonă o treceau fiori:
Te nimicea c-un ”aș”! Fără-ndoială,
Soprano, basul, l-ar fi vrut intrat
Cinci stânjeni sub Rialto, și-ngropat.

Sensul versurilor

Un critic muzical influent terorizează interpreții cu judecățile sale aspre. Prezența sa domină atmosfera, creând teamă și nesiguranță în rândul artiștilor.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu