teatru

George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XLI

de

Italia, cu multele-i păcate,E, totuși, pentru mine, loc plăcut,Căci soarele mi-e drag mai mult ca toateȘi vița, nu suind pe zidul mut,Ci-n arbori atârnând, în libertate,Ca-ntr-un decor de teatru cunoscut,Când primul act cu-o horă s-ar sfârși,La vie, ca în Franța-n miazăzi.

George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XXXII

de

Un ”bravo” – al lui era hotărâtor:Academia amuțea, și-n salăCând el privea, arcușul pe vioriSe-nfiora: vreo notă falsă? Pală,Pe primadonă o treceau fiori:Te nimicea c-un ”aș”! Fără-ndoială,Soprano, basul, l-ar fi vrut intratCinci stânjeni sub Rialto, și-ngropat.

Georg Trakl – Teatrul Naturii

de

Acum pășesc prin înalta poartă!Se sting pași tulburi pe aleiȘi trecătorii-n șoaptă-și poartăCuvintele ce pier cu ei.În fața scenei verzi! Dă-i drumulTu, piesă-a vieții-mi care fu,Fără păcat și chin, nici unul,Fii rece, o stafie-acu!.Pe melodia-acelor zileMă văd mergând acolo sus,Și cel ce plânge un copil e –Să spun de ce, în stare nu-s.Tu, chip uimit, … Citește mai mult

Petru Marinescu – Actorul

de

Bolnav de măiestria, ce-mpreunăFocul dintâi cu dorurile ninse,Cu torţele făpturii lui nestinseÎn grabă risipeşte ce adună. În gest şi în rostire-i sunt cuprinseŞi plâns, şi bucurie; el le sunăPrecum avarul perlele-n cununăŞi-i tânăr cât luminile-s aprinse. Doar pentru Thalia sau Melpomene,Coboară toate lumile pe scenaPe care cu ardoare o slujeşte. Şi pentru toate-acestea îi ajungeDoar … Citește mai mult

Emil Botta – Spectacol

de

Elita luase loc la parterși proștii sus, aproape de cer.În lojă stătea o întâmplare cam abătutăși un năpraznic destin în mare ținută.Un dezastru tare cât zecetot spera că totul va trece.Un naufragiu dormita în fotoliuînfășurat în lințoliu.O răcealăvagabonda prin sală.O inocențăstrălucea printr-o totală absență.Piesa era o răfuialăîntre virtute și greșeală.Scena era un sanctuarprin care adevărul … Citește mai mult

Emily Dickinson – Cea Mai Vitală Expresie

de

Cea mai vitală Expresie a Dramei e acel Zi de ZiCe răsare și-apune în jur –Cealaltă dintre Tragedii.Piere la RecitareAceastă scenă se joacă mai bineCând publicul s-a împrăștiatȘi-n loji – nu mai este nimeni –.„Hamlet” ar fi – prin el însuși – Hamlet –Și să nu fi fost scris de Shakespeare –Deși Romeo n-a lăsat … Citește mai mult

Tristan Tzara – Hamlet (Fragmente de Ciorne)

de

I.Ce fel de femeie era Ofelia?Era blondă cu părul răvășit ca luna în pernă de nor despletitCa luna prin căldarea apei privită la mânăstire și era înaltă și era subțireNălucă de gheațăCa mesteacănul prins inelul oprit la mijlocCa insecta fără zbârnâit cu rochia albă ca sânul doiciiMânicele atârnate aripi până la pământȘi se deschideau porțile … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Astfel Încât Să Trecă Cinci Ani: Legenda Timpului

de

Actul al treilea.Primul cadru.Pădure. Trunchiuri mari. În centru, un teatru înconjurat de draperii baroce cu fundalul pierdut. O scăriță unește platforma cu scena. Când se ridică cortina, două personaje îmbrăcate în negru trec printre trunchiuri, cu fețele albe ca de var și mâinile, de asemenea, albe. Se-aude o muzică îndepărtată. Apare Arlechinul. Îmbrăcat în negru … Citește mai mult

Florin Piersic – Un Pas pe Zăpadă

de

Cu joben, baston și papion, intră-n decorul de lemn și de carton,Va fi un erou ce ne va uimi în nou,Însă el nu-i acel de pe scenă..Un pas pe zăpadă-ntâi se topește ușor și dispare,Mă-ntreb cine-l știe pe-actor fără masca lui surâzătoare.Când din rolul vieții a rămas pe zăpadă trist și trecător,Un pas, doar un … Citește mai mult