În noaptea grea cu chip cernit,
Dac-un creștin, suflet milos,
Lângă molozul învechit
Îți va îngropa trupul fălos.
Când stele-n cer, e de-nțeles,
Își închid ochiul ostenit,
Unde păianjeni pânze țes
Și vipera a odrăslit.
Pe capul tău cel condamnat
Tot anul o s-auzi curat
Cum urlă lupii și jelesc.
Și vrăjitoare hămesind,
Bătrâni la vicii jinduind
Și cum escrocii uneltesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o imagine sumbră a morții și a condamnării, unde chiar și după moarte, persoana condamnată este bântuită de suferință și de prezențe malefice. Versurile evocă un sentiment de disperare și de lipsă de speranță.