strofa - Versuri.pro

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XLV

Și ele-mi plac (iertați-mi nebunia!): / Țăranca-mbujorată, cu ochi mari, / Întunecați și-aprinși, melancolia / … →

Ea spuse… Ce? Căci glasul îi pierise. / Dar contele-l rugă să vină sus, / … →

Urcă la bord cu-averea câștigată, / Doar Domnul știe cum, punând în joc / Viața … →

Cu cât sporea averea, cu atât / Sporea și dorul după țara sa / Pe … →

Dar să nu-mi uit povestea. Mai acum / Vreo treizeci-patruzeci de ani, era, / În … →

În floare încă, timpul cu folos / Și-l petrecuse Laura, iar el, / La rândul … →

Și Laura-ndelung l-a așteptat, / A plâns un pic, ba se gândea să poarte / … →

Mă duc la baluri nu de azi, de ieri. / Prostește-am stat mereu pân’ la … →

Pe-ncepători îi ocrotea. Și el / Broda o strofă, câte-un vers, cânta, / Spunea istorii … →

Oricine, -ncolo, slobod e să-și pună / Surtuc sau glugă, manta de-orice soi, / Cum … →