George Gordon Byron – Beppo – Strofa – LXIV

S-au dus deci la Ridotto (mult aș vreaSă merg și eu deseară, căci mâhnitCum sunt de-o vreme-ncoace, n-ar stricaUn pic de veselie. Pe ghicitM-aș pune bucuros, aș încercaSă deslușesc obrazu-acoperitDe felurite măști și, din impas,M-aș furișa și eu, un sfert de ceas).

George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XX

Pe lungi canaluri lunecă grăbitSau lent, pe sub Rialto, noapte, zi,Dau roată teatrelor c-un brâu cernitȘi-așteaptă în livrele, parc-ar fiÎn doliu, după câte-au suferit;Dar nu sunt pentru chin făcute, ciAdeseori duc haz și desfătăriCa și-un fiacru după-nmormântări.