Versuri corectate și adnotate
C-un rege din vechime, vis spăimos.De fier îi e coroana. Ochiul crunt.Astfel de chipuri astăzi nu mai sunt.L-ascultă spada, câine credincios.E din Northumbria? Norveg e oare?Pe pieptu-i larg, roșcata, deasa barbă.E nalt și mut. Privirea lui e oarbă.Mă înfioară sumbra lui răcoare.Din ce oglindă stinsă, din ce navăA mărilor ce-au fost a lui ispravăDe arme … Citește mai mult
E noapte târziu,Troznește ciudat mobila calului troianÎn mijlocul cetății.Și troienii, cuprinși de spaimă,Se întreabă:Oare ce nenorocireNe mai paște?Când troznește fără rost,Ca o bombă veche, uitată din celălalt război,Garderoba calului troianÎn mijlocul cetății,Nu este bine.O, zei!
M-a desfătat un vis frumosȘi negrăit de fioros:Mi-e încă mintea tulburatăȘi-mi bate inima speriată.Mă pomenesc într-o grădinăFantastică, de farmec plină,Cu multe flori în multe fețe,Neasemănate-n frumusețe.Îmi ciripesc atâtea neamuriDe păseri mici, săltând pe ramuri;Măreț se-ngână zorile,Stropind cu aur florile.Mă-mbată mândre buruiene,Adie vânturile-alene.Umblam și nu știam anumeDe-s pe pământ ori pe-altă lume.La mijloc sta o minunatăFântână-n … Citește mai mult
N-am teamă de găurile negre dintre steleUnde specia umană este absentăAm aici la îndemână propriile meleDeșerturi care-mi țin spaima orelor atentă.
Prinț al absurdului, învață-mi dragosteaSă-și ocolească Dumnezeul pe care-l urăsc întrucâtNu-i decât tulbure represiune sau fastuoasă speranță.Răsplată a culorilor tale, blând șarpeSub acoperișul pădurii și-n fiece casă.Prin legătura ce unește lumina cu spaimaTe prefaci că fugi, o, șarpe lăturalnic!
Îngheață stihiile, înțepenesc curgătoarele,Ca cerbii și căprioarele,ca fiara de pădure, iarna,sunt cuprins de spaimăcă-ngheață toate izvoarele. Va amuți în văgăunamugetul. Că nu-i scăpare -o știi și tu.Și-o știe tot cugetul.
De spaima unei clipe mai senineCe-n taină-mi pregătește o spaimă și mai mareMă-ntorc peste prăpastia pe careCu spaimă am trecut-o către tine. Un gol imens mă ține tăcut deasupra luiȘi mută munții către care vinSimt marginea prăpastiei pierindAsemeni unui orizont divin. Fă un hotar mai sigur între mineȘi între țărmul tău care s-a dusVreau să … Citește mai mult
Vis.galioanele spaimei se târăscpe mări necunoscute…
Coșmar.Demonii mărunți și sceptici crescuți directdin rădăcinile norilor înroșiți și corăbiiasurzitoare în timpanul mărilor necunoscute.Din uterul cu muguri firavi răsare o spaimănesupusă iar manechinele mecanice ale dragosteiatârnă sub cerul tandru de aprilie.Umbletul meu improvizat agonia mea hilarătăcerea mea neprecupețită sub orizontul acesta în care culorilenu sunt definitiveîn care melancoliile subite iluminează iarba străvezie a zorilorîn … Citește mai mult
Panseaua, fioroasa floarecu ochi, cu gură, cu mustăți,multiplicată în portretede-un palid grădinar năuc,din tribul tău, crepusculareculori de spaimă îmi arățiși văd sprâncene violeteși-orbita goală o deduc.