De spaima unei clipe mai senine
Ce-n taină-mi pregătește o spaimă și mai mare
Mă-ntorc peste prăpastia pe care
Cu spaimă am trecut-o către tine.
Un gol imens mă ține tăcut deasupra lui
Și mută munții către care vin
Simt marginea prăpastiei pierind
Asemeni unui orizont divin.
Fă un hotar mai sigur între mine
Și între țărmul tău care s-a dus
Vreau să m-apropii fără să te văd
Mi-e frică și merg ca privită de sus
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de anxietate profundă, generată de teama de necunoscut și de pierdere. Vorbitorul se simte prins între dorința de apropiere și frica de a se confrunta cu o realitate incertă, preferând o distanță sigură, chiar dacă aceasta înseamnă o izolare dureroasă.