Mariana Marin - Elegie - O, Vinovăția și Spaima
O, vinovăția și spaima / în fața adevărurilor sugrumate! / Cine va depune mărturie / … →
O, vinovăția și spaima / în fața adevărurilor sugrumate! / Cine va depune mărturie / … →
La sfârșit rămâne doar spaima / și acel sentiment de pustietoare siguranță, / – a … →
Că sufletu-mi desprins e viu, nu zace, / dovadă-i spaima ce în vii deşteaptă, / … →
Câte s-au zis au lăsat în paragină gura – / viscol albastru o bântuie, frigul … →
Sigur că nu este adevărat. Murind / nu revezi pe nimeni – moartea este un … →
spaima – există vorbe care să spună cum este, / cu adevărat, spaima? ce simţi, … →
Pascal și-avea abisul cu dânsul mișcător, / – Vâltoare, vai! E totul, – dorință, gest, … →
C-un rege din vechime, vis spăimos. / De fier îi e coroana. Ochiul crunt. / … →
E noapte târziu, / Troznește ciudat mobila calului troian / În mijlocul cetății. / Și … →
Am purces pe cale, pe cărare, / Gras și frumos, / Când la jumătate de … →