soim

Du Fu – Şoimul cu Pliscul Larg Deschis

de

Cumplită-i soartaşoimului bolnav!Batjocura-l pândeşteorişiunde;noaptea,pe malul râului gângav,un arboredurerea i-o ascunde.Ziua,mai pare-ameninţător,e încă vrednicgroază să inspire:gâşte înfricoşate,laşe ciorizadarnic fugde tulburea-i privire.Înaripatulcerului cuţitsilit e umilinţas-o înveţe.Penetulîntr-atât i s-a rărit,că nu-l mai poţi privifără tristeţe.Iată-lpe zi ce trece mai sfârşit:şi-un uliu-i poatecăuta gâlceavă.Odinioară,cel acum smeritcu vulturii se-ntreceaîn slavă.Munţii se-ntunecăîn asfinţit,vântul ursuzgoneşte valuri sure,pe Himalaiaurşii-au adormit,ies şerpiidin desişuri de … Citește mai mult

Eugenio Montale – Cu-al Vieții Rău

de

Cu-al vieții rău ades m-am întâlnit:Era râu gâtuit ce clocotește,Era o frunză ce se răsuceșteUscată, era calul prăvălit.Bine n-am cunoscut, decât minuneaÎntredeschizând divina Indiferență:Era statuia calmă-n somnolențăDe-amiază, norul, și șoimul în înălțimi zvârlit.

Stefan Augustin Doinaş – Vânătoare de Şoim

de

Vânătoare de şoim.În zori de zi când cea din urmă steaEste sătulă de isprăvi nebuneUn prinţ al vânătorii povesteaŞi-un gramatic nota ce i se spune.„Mai mare-n evul ce mi s-a predatO altă întâmplare nu există”– Mărite domn! Am un condei ciudat:În loc de „mare”-a scris cu lacrimi „trista”„Afară astrul zilei neclintitSună din bronzuri vechi ca … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Șoimul

de

Ridică-ți privirea, bătrâne șoimar,Cu norii, prin ceruri, sunt eu,Acela ce-ți vine, în traiul amar,Cu prada în gheare, mereu. Mă vezi? Eu te văd de deasupra de nori,Privirea mea arde pământulȘi-n focul de-acolo doar tu mă cobori,Doar tu îmi poți frânge avântul. Pe sus, prin văzduh, e un rege: sunt eu,În zbor, nu e altul ca … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Vânătoare Cu Șoim

de

În secret urzind, să-nduri de toate,neclintit, înseamnă-a fi-mpărat:cancelarul, noaptea-n turn intrat,îl găsea cu scribu-adus de spate,îndrăznețul princiar tratat.al înaltei vânători dictând;căci el neobișnuita fiarăo gonise-n sala solitarăde atâtea dăți și nopți la rând,când străină-era și-nfierbântată.Și să uite planuri, niciodată,ce-au țâșnit în el, n-a pregetat,sau adânc lăuntricul lătratde-amintiri duioase, de-altadată,pentru șoimul tânăr speriat,ale cărui griji și … Citește mai mult

Panait Cerna – Şoimul

de

Şoimule, ce-mi cazi din zbor,Ce ţi-e glasul cobitor,Ce ţi-e sufletul rănit,Şoimule neogoit?Ori vreun vultur te-a ajuns,Ori săgeata te-a pătruns,Ori iubita te-a lăsat,Şoimule nemângâiat? „Vulturul nu m-a ajuns,Fierul greu nu m-a pătruns,Iar iubita mea, din zori,Mă aşteaptă sus, în nori.Numai zborul mi-l lăsaiLa izvorul de pe plai,Numai ochii mi-i rotii ─Şi pe cine îmi zării?Floare albă, … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Orfeu În Vechea Cetate

de

Poetul, cu un șoim pe umăr intră în cetate.El se simte foarte tulburatși întocmai ca steaua Canopus,cea din emisfera australăcea văzută numai de cei care poartă ochelari la inimă.Nu-l vede nimeni pe poet.Unii nu-l văd pentru că nu au vedere.Alții nu-l văd pentru că nu au inimă.În fine restul nu-l văd pentru că nu sunt.Toți … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Moliftul

de

Ți-aduci aminte, Bradule și frate?Erai în mulți o maiestate.Acopereai cu slavă și cerul și pământul.Erai în culmea ta Prea Sfântul.Se odihneau din zbor și lungă cale,Șoimii-osteniți pe ramurile tale.Erai și cuib de veverițe sure,Crescute în pădure.În umbra ta, de-ți mai aduce aminte,Citeam și căutam cuvinte.În frumusețea ta de chiparos,Ieșea cuvântul mai frumos.Mă ajutai, când nu … Citește mai mult

Aleksandr Sergheevici Pușkin – Captivul

de

În temnița umedă zac zăvorât.Un șoim, în robie de mic, amărât,Tovarăș al meu, ciugulește-un hărțanDe carne, bătând din aripi lângă geam.Se oprește, și capul spre geam întorcândEl parcă ghicește ascunsul meu gând.Din ochi mă îndeamnă țipând, ca și cumMi-ar spune: „E vremea să mergem la drum!”.Și tu ca și mine vrei liber să zbori.Să mergem … Citește mai mult

Vali Boghean – Zboară Şoimul

de

Spune-mi, codru, de ce doare,Calu-i plin de răni, sărmanul,Intră frica în noroade,Lupta caută hatmanul.La apus și pe răcoare,Singur stau fără de cete,Caut liniștea-n izvoare,Vântul rece-mi bate-n plete.Zboară, zboară, șoim de munte,De ți-e foame, de ți-e greu,Unde Dumnezeu se-ascundeCând pe lume-i atâta rău?Mă ridică, mă ridică,Până-n sân la Dumnezeu,Dac-o vrea El ca să-mi zicăUnde-i pacea-n drumul … Citește mai mult