Vali Boghean – Zboară Şoimul

Spune-mi, codru, de ce doare,
Calu-i plin de răni, sărmanul,
Intră frica în noroade,
Lupta caută hatmanul.
La apus și pe răcoare,
Singur stau fără de cete,
Caut liniștea-n izvoare,
Vântul rece-mi bate-n plete.
Zboară, zboară, șoim de munte,
De ți-e foame, de ți-e greu,
Unde Dumnezeu se-ascunde
Când pe lume-i atâta rău?
Mă ridică, mă ridică,
Până-n sân la Dumnezeu,
Dac-o vrea El ca să-mi zică
Unde-i pacea-n drumul meu.
Ia-mă, șoimule, cu tine,
Mă ridică tot mai sus,
Să văd păduri și coline,
Să trec dincolo de-apus.
Zboară, zboară, șoim de munte,
De ți-e foame, de ți-e greu,
Unde Dumnezeu se-ascunde
Când pe lume-i atâta rău?
Zboară, zboară, șoim departe,
Pân’ la Domnul și-napoi,
Și să-I spui că neamul nostru
El vrea pace, nu război.
Sunt un lup printre câini,
Fug de oamenii haini,
Cum am fost, așa rămân,
Numai Domnul mi-e stăpân.
Haiducii cu suflet mare
Nu vor ură-ntre popoare,
Pentru neam și pentru țară
Ei sunt gata ca să moară!
Zboară, zboară, șoim de munte,
De ți-e foame, de ți-e greu,
Unde Dumnezeu se-ascunde
Când pe lume-i atâta rău?
Zboară, zboară, șoim departe,
Pân’ la Domnul și-napoi,
Și să-I spui că neamul nostru
El vrea pace, nu război.
Noi vrem pace, nu război!
Noi vrem pace, nu război!
Noi vrem pace, nu război!