Daniel Vişan-Dimitriu - Oricum
O frunză ascultă cum, jos, / Privind-o cu ochi de mormânt, / Pământul șoptește duios: … →
O frunză ascultă cum, jos, / Privind-o cu ochi de mormânt, / Pământul șoptește duios: … →
Un vultur spuse unui uliu cu sfidare: / „Nu-i nimeni să privească mai în depărtare!”. … →
Omule, prin câte treci / Fruntea ta-mi spune-un cuvânt, / Cutele ce-au apărut, / Doruri … →
Stau în poarta casei mele, / Măi, neicuță, / Și mă uit mereu la stele, … →
Pe-un om ferice ani în șir, îl poartă / De-o dată-n chinuri, ora sunătoare / … →
Ce știi tu lume de mine, / De mi-e sau de mi-e bine. / / … →
De mine nu voi să mai știu / nici de-al primăverii rost / când va … →
Nu știe luna că e luminoasă, / și nici măcar nu știe că e luna. … →
Strofa 1. / Nu mă bate, vântule [da.. da. da] / Să cad jos ca … →
Întoarce încă o dată spre mine fața ta. / Dă-mi încă o dată mâna, s-o … →