Omule, prin câte treci
Fruntea ta-mi spune-un cuvânt,
Cutele ce-au apărut,
Doruri câte-ai petrecut,
Necazuri câte-ai avut.
Pe toate le treci cu bine
Cât ești tânăr, om în fire,
Dar când bătrânețea vine
Nu mai ești sigur pe tine,
Copiii îți pleacă-n lume,
N-ai o vorbă cui i-o spune.
Tinerețea e o floare,
Dar nu stă, e trecătoare,
Gustă viața și se duce,
Bătrânețea mi-o ajunge,
Și nu-i vina nimănui
C-asta-i soarta omului.
Cât ești tânăr să iubești
Că iute îmbătrânești,
Tânăr uiți și te gândești
Că iute îmbătrânești,
Tinerețea e o floare
Și nu stă, e trecătoare,
Bătrânețea nu te iartă
C-așa e viața lăsată.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inevitabilității trecerii timpului și a impactului acesteia asupra vieții omului. Subliniază importanța de a trăi și iubi în tinerețe, deoarece bătrânețea aduce singurătate și regret.