Strofa 1.
Nu mă bate, vântule [da.. da. da]
Să cad jos ca frunzele
Că lumea e rea și tare ar vrea ca să cad jos ca frunza.
Refren:
Că soarta mi-e norocoasă și de nimica nu îmi pasă
Dușmanii cad la pământ ca și frunzele în vânt.
Strofa 2.
Nu mi-e frică de nimic
Vântul îl cunosc de mic
Și dușmanii mor că-s învingător și nu cad la mâna lor [biss 2].
Refren:
Că soarta mi-e norocoasă și de nimica nu îmi pasă
Dușmanii cad la pământ ca și frunzele în vânt.
Da când e omu cu noroc
Nu mișcă vântu din loc
Nici vântu, nici dușmani, ori și cât de greu ar fi, ori și cât de greu ar fi.
Refren:
Că soarta mi-e norocoasă și de nimic nu îmi pasă
dușmanii cad la pământ ca și frunzele în vânt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă încredere în fața adversităților. Vorbitorul se simte protejat de soartă și invincibil în fața dușmanilor, comparându-i cu frunzele purtate de vânt.