Ce știi tu lume de mine,
De mi-e sau de mi-e bine.
Știi tu lume ori nu știi,
Dorul focul inimii,
Îmi știi oare bucuria?
Tristețea ori veselia?
Lume, tu mă vezi când râd
Dar nu știi ce am în gând.
Nimic nu îți mai spun ție
Doar sufletul meu să știe
De mi-e bine mă urăști
De mi-e greu mă fericești, măi.
De-aș trăi în vârf de munte
Unde nici cuc nu se-aude.
Gura lumii tot mă-ajunge
Chiar de sufletul îmi plânge
N-am cum să mă lupt de tine
Și cu rele și cu bune
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și frustrarea față de judecățile superficiale ale lumii. Vorbitorul se simte neînțeles și singur, incapabil să scape de influența negativă a opiniilor celorlalți, indiferent de eforturile sale.