Stau în poarta casei mele,
Măi, neicuță,
Și mă uit mereu la stele,
Măi, neicuță.
Stelele sunt lucitoare,
Măi, neicuță,
Puiul meu nu mai apare,
Măi, neicuță.
Stelele dispar spre ziuă,
Măi, neicuță,
Puiul meu nu vrea să vină,
Măi, neicuță.
Întrebai o trecătoare,
Măi, neicuță,
Dacă mi-l văzu în cale,
Măi, neicuță.
Fata mamii, cum să-ți spun,
Măi fetiță,
Îl văzui trecând pe drum,
Măiculiță.
Era c-o găleată-n mână,
Măi fetiță,
Cred că mergea la fântână,
Măi fetiță.
Spune, măiculiță, drept,
Măiculiță,
Nu mă face să-l aștept,
Măiculiță.
Dumneata-mi spui vorbe bune,
Măiculiță,
Dar el a uitat de mine,
Măiculiță.
Mi-a spus ieri un om din sat,
Măiculiță,
Că el e ca și-nsurat,
Măiculiță.
Eu știam, fetița mea,
Măi fetiță,
Nu-ți voiam inimă rea,
Măi fetiță.
Așa i-a fost scris în soartă,
Măi fetiță,
Să-și aleagă altă fată,
Măiculiță.
Tu să-l lași, fetița mea,
Măi fetiță,
Șă-și ia pe cine o vrea,
Măiculiță.
Sensul versurilor
O femeie tânără este părăsită de iubitul ei, care se căsătorește cu altcineva. Ea caută răspunsuri și consolare, dar în cele din urmă acceptă soarta, fiind sfătuită să-l lase să plece.