Versuri corectate și adnotate
Nașterea e-o-ntâmplareȘi sexul este-un accident.Copilul, e-un impediment..Totul trăim într-o suflare.Avem norocul existențeiDin mii de futai practicate..Suntem mânjiți de nedreptateȘi facem obiect petenței!.Oare destin este trăitul?Și oare cine îl decide?Un singur ou.. cine-l divide?De ce-s alesul, fericitul?.Mă-nchin evlavios genezeiSă îmi dezvăluie mister;De ce-s sortitul caracter..Și-s axioma ipotezei?!?
Soarta.Era atât de crăcănatăîncât Caligula pe caltrecea cu-ntreaga lui armatăsub ea în marșu-i triumfal.Era femeie? vrăjitoare?Din toate, poate, câte-un pic.Și o privire călătoare –și fruntea ei era un dric.-Eugen Jebeleanu -ARMA SECRETĂ-1980
Lume,Cu ce ți-am greșit eu ție?Lume,De îmi faci în dușmănie?Lume,Că n-am dat în cap de nimeniLume,Da’ poate era mai bine.De ce-o fi lumea rea,Ce-o avea cu viața mea?Fie roata și pătrată,Cum e mă?Pătrată mă!Tot se întoarce ea o dată,Și ți-o dă!Lume,Știi că toți suntem singuri pe lume,Și muncim să ne facem un nume,Mie mi-era scris … Citește mai mult
Hoinăream prin văzduh și strigam.În primejdie fiind să mă ciocnesc cu fericirea.Am ridicat o piatră și am țintit departe.Soarta prevestită de Soare.Se făcea că nu mă vede.Atunci pasărea copilei luă o fărâmitură de mareși se înălță.
Iarba subțire dumneatadeci fii atentă vin cosașiimiresmele te vor trădaei țin în mână așii.Nu știu că tu le ești stăpânăși vin precum sinucigașiie prea târziu și te ating cu mânadin care lunecară așii.
O, roată a tăriei! Dezleagă-mă de tine!Căci tu te-amuzi să dărui nectarul acestei viețiLa proști. Dar a mea minte nu-ncape și nu țineMai mult ca a celor pe care îi răsfeți.
Lume, lume, rea mai ești,De ce tot mă dușmănești?Lume, nu mă dușmăniCa să pot și eu trăi.Lumea zice că iubesc,Dar eu nu tăgăduiesc,Și de ce-aș tăgăduiCând am pe cine iubi?Lume, lume, draga mea,Ce-ai tu cu inima mea?Am iubit ce am vrut eu,N-am făcut la nimeni rău.Răul care ți-l vreau euSă mi-l deie Dumnezeu,Binele ce-mi vrei … Citește mai mult
Ah, unde-a fost Cartagina arată,De mii de ani, nici iarba nu răsare.Învingătorii-atunci au dat cu sare,Făcând dintr-o minune-o albă pată.Un vechi blestem efectul şi-l aratăPoate şi-aici, între Carpaţi şi mare.Românul este bun numai să are,Dar rodul să nu-l strângă niciodată.Corabia cu vise se scufundă,Toţi şobolanii au sărit în undă,Înoată-nspăimântaţi în albe creste.Rămână doar şi versurile-aceste,Catarge … Citește mai mult
Vai de pomul care creștela margine de livadă:cine trece știu că-l pradăși de freamăt și de roadă.Vai și de copacul carecrește-n marginea pădurii:zi și noapte-l amenințăplumbul rece al securii.Of, că marginile-s greleși-ncep iară să mă doară.Vai de omul ce trăieștela o margine de țară.Grea securea. Ca securea.Cade, taie. Bietul, omul!Tot venitul de aiureastăpânește, vede Domnul.
Veacul meu e veac de câine,De cel fără stăpân,Ci trăiesc de azi pe mâine,Ba să plec, ba să rămân.Am copii și am soție,Am aprins în vatră foc.Ce folos din poezie?Poezia-i nenoroc.Mulți dușmani cu ea. Pe uniiNici să-i bănuiesc nu pot.Cum ar roade discul luniiVârcolacii, ei te rod.Vorbe grele de ocară,Strigă hoții, strigă furii,Sufletul ca să … Citește mai mult