Versuri corectate și adnotate
Cu moartea-n hazard, viul ţi-l tot creşti, i-l făgăduieşti;Şi te faci dator chiar din prima zi, îi eşti o obişnuinţă,că aşa-i ea de drept, pentru orice lucru, pentru orice fiinţăşi îşi face rondul ca pe-un cart de veghi.. Toţi dumnezei.. eşti!… Doar că-i crudă moartea, o tâmpă, veşnic infantilă,total făr’ de minte, rece, fără suflet, … Citește mai mult
A-mbătrânit între incendiul Ateneiși stâncile de marmoră din Sicilia.Îi plăceau grotele de pe țărmuri și chipurilefăurite de valurile mării.Vedea în forța oamenilor o plasățesută de zei, în care ne prindem noi înșine.Și-a vrut să rupă plasa.Era ursuz și avea prieteni puțini;dar iată, a venit vremea și-l sfâșiară câinii.
Nașterea e-o-ntâmplareȘi sexul este-un accident.Copilul, e-un impediment..Totul trăim într-o suflare.Avem norocul existențeiDin mii de futai practicate..Suntem mânjiți de nedreptateȘi facem obiect petenței!.Oare destin este trăitul?Și oare cine îl decide?Un singur ou.. cine-l divide?De ce-s alesul, fericitul?.Mă-nchin evlavios genezeiSă îmi dezvăluie mister;De ce-s sortitul caracter..Și-s axioma ipotezei?!?
Soarta.Era atât de crăcănatăîncât Caligula pe caltrecea cu-ntreaga lui armatăsub ea în marșu-i triumfal.Era femeie? vrăjitoare?Din toate, poate, câte-un pic.Și o privire călătoare –și fruntea ei era un dric.-Eugen Jebeleanu -ARMA SECRETĂ-1980
Lume,Cu ce ți-am greșit eu ție?Lume,De îmi faci în dușmănie?Lume,Că n-am dat în cap de nimeniLume,Da’ poate era mai bine.De ce-o fi lumea rea,Ce-o avea cu viața mea?Fie roata și pătrată,Cum e mă?Pătrată mă!Tot se întoarce ea o dată,Și ți-o dă!Lume,Știi că toți suntem singuri pe lume,Și muncim să ne facem un nume,Mie mi-era scris … Citește mai mult
Hoinăream prin văzduh și strigam.În primejdie fiind să mă ciocnesc cu fericirea.Am ridicat o piatră și am țintit departe.Soarta prevestită de Soare.Se făcea că nu mă vede.Atunci pasărea copilei luă o fărâmitură de mareși se înălță.
Iarba subțire dumneatadeci fii atentă vin cosașiimiresmele te vor trădaei țin în mână așii.Nu știu că tu le ești stăpânăși vin precum sinucigașiie prea târziu și te ating cu mânadin care lunecară așii.
O, roată a tăriei! Dezleagă-mă de tine!Căci tu te-amuzi să dărui nectarul acestei viețiLa proști. Dar a mea minte nu-ncape și nu țineMai mult ca a celor pe care îi răsfeți.
Stana Izbasa & Nicu Paleru – Banii și puterea II.Unde m-am rătăcit,Când am îmbătrânit,Când am pierdut șirul viețiiȘi când am albit??Obosit și pustiu,N-am putere, nu știuCum să dau în urmă timpulE mult prea târziu. Refren :Și vad cum mi-e din ce în ce mai greuCă timpul e dușmanul meuMă doareCă viața-i mult prea trecătoareȘi vad … Citește mai mult
Dacă n-ai noroc și soartăAmărât ești viața toată,Când nu-ți iese-n drum noroculNicăieri nu-ți găsești locul,Omul c-un pic de norocÎși găsește-n viață loc,Știe și din piatră seacăBogății și bani să facă.Poți să ai și lumea toată,Dacă n-ai noroc și soartăCălător ți-e drumu-n lume,Nu știi dacă dai de bine,Eu mă rog și zi, și noapteSă-mi dai, Doamne, … Citește mai mult