Acum n-am nicio viziune
și nu știu încotro s-o iau,
de pot să cer sau pot ceva să dau?!
Am pierdere de-nțelepciune!
Planificări nenumărate
ce le-am făcut dintr-o credință,
mi-au pus în față neputință.
Ideile-mi sunt disparate!
Sunt bunul în esență,
am noțiunea de vinovăție,
dau tot din suflet dar cu bărbăție.
Nu fac nimic din complezență!
Mă-ntreb pe drept
ce nevăzute sensuri am în lipsă;
de ce nu sunt vizibil, îs veșnic în eclipsă
Și nu pot face parte din perfect?
Aștept inevitabilul
să se producă după al său patern;
să am decis ursită-n rai sau spre infern.
Sunt un umil de stoic, imuabilul….
Sensul versurilor
Piesa exprimă îndoiala și incertitudinea față de sensul vieții și al existenței. Vorbitorul se simte pierdut și incapabil să-și găsească un scop, așteptând ca soarta să-i dezvăluie drumul.