Cui îi cântă cucul seara,
Amărât îi toată vara,
Cui îi cântă dimineața,
Amărât îi toată viața.
Mie mi-o cântat în zori
Să iau roua de pe flori,
Și cu rouă să-mi spăl fața,
Să cânt doina toată viața.
Cucule, ardă-te-ar focul,
Că tu mi-ai mâncat norocul,
Mi-ai pus dorul la inimă
Nici în somn să n-am hodină,
Ziua să stau să doinesc,
Tot de dor să povestesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și melancolie, atribuit cântecului cucului care prevestește o soartă amărâtă. Naratorul se simte marcat de acest cântec, care i-a adus dor și l-a privat de liniște, obligându-l să-și exprime suferința prin doină.