Misterios este traseul
Când nu ştii unde mi te duce;
N-ai sens şi nu-i nicio răscruce
Şi eşti însinguratic, Eu-l..
Te uiţi uimit la act de dramă,
Erou şi simplu spectator;
Cum credincios crezând în strană
Că-n rugi eşti Christ, nemuritor.
Eşti doar produs de cărţi, atlase
Ce-ai studiat, ştii pe de rost
Pe itinerar de şcoli, din clase,
Să te conduci.. Copil agnost.
Dar nu te-ai pregătit ‘ndeajuns
Spunându-ţi că nu tu decizi;
Că poţi fi rege sau de plâns,
Călcat de mii de indivizi.
E ca într-un mixer, morişcă
Ce nu ştii cine-o mânuieşte.
Nu eşti cireaşa de pe frişcă..
Eşti blatul, cred, cel ce nu creşte.
Misterios traseul este,
Doar într-atât cât nu-l cunoşti
Şi-ai scop ascuns.. De se zăreşte..
Să nu te numeri printre proşti!?!
Sensul versurilor
Piesa explorează incertitudinea vieții și lipsa de control asupra destinului. Individul este prezentat ca un produs al educației și al experiențelor, dar incapabil să influențeze cursul evenimentelor, fiind doar o parte nesemnificativă a unui proces mai mare.