simbolism

Phoenix – Phoenix

de

Text: Șerban Foarță / Andrei Ujică.Iată, vine din nou cel hrănit cu numai rouăde la Livan, într-acest an, al nouălea.Preajma blând înmiresmând,rugu-i fumegând.Născutul din ou și hrănit cu numai rouă,în roșu nimb, într-acest timp, al nouălea.Rodnic foc și nou izvod,arderea-i de tot.Fie să renască numai cel ce harare de-a renaște, curățit prin jar,din cenușa-i proprie … Citește mai mult

Dan Botta – Cornul Mării, Cornul Serii

de

Valul bate-ncet în stâncă,Spuma-i dulce o-nfășoarăÎntr-o horbotă ușoară;Umbra serii de vioarăCrește-n liniștea adâncă.Privesc cerul. Se adunăZarea pură-a unui vis,O lucoare de abisMă îmbracă. Cum răsunăCornul mării, indecis.Strălucește în orgiaViorie de pe mareLuna palidă, în zare,Luna din Infern, soțiaSufletelor în pierzare.Țipă-n volburi largi lăstunii,Umbra crește ca o floare,Ca o floare-amețitoare,Apa, -n gemetele lunii,Jos pe stâncă, albă, … Citește mai mult

Anna Ahmatova – Muza

de

Când noaptea îi aștept sosirea,De-un fir de păr simt viața-mi atârnând.Ce-i tinerețea, gloria, iubireaÎn fața-acestui oaspete? Cântând,Ea a intrat. Cu plapuma deoparte,O-ntreb c-un glas ce parcă nu-i al meu:”Tu i-ai dictat lui Dante acea carteZisă «Infernul»? ” Îmi răspunde: „Eu”.1924

Ion Caraion – Mă Voi Opri la Vitrina Unei Bijuterii

de

Ca să văd o șopârlă de aur.Pătrunjelul sălbatic a podiditfruntea zeului. Iesfetele pe prispă, au frânghii în mânăși mână o herghelie de fluturi.A fi depresiv nu-nseamnă a gândi.N-amestecați bolile cu-ndeletnicirile minții.Râul acela a fost femeia pe care o-nsămânța soarele.Pantofar la coșmare, crepusculul,umblă-n zdrențe pe-acoperiș.Drumul zornăie pe câmp.

Dan Botta – Străinul cu Ochi de Genune

de

Treceam cândva călarePe-un aspru drum de munte,Pe triste culmi cărunte,În lume călător.Când, ostenit de lungaPrăpăstioasa cale,Dădei de-o verde valeCu chip fermecător.Se aplecau asupra-iPini uriaşi de strajă,Şi fremăta în vrajăUn plop sub sure stânci.Şi-ntunecatul verde,Şi gloria alpină,Şi limpedea lumină,Cântau cântări adânci.În marginea cărăriiO casă se-nălţase,Şi muşchiul de mătaseŞi vâscul o-mbrăca.Şi-n şoapta unei muziciNeauzite încă,În liniştea adâncă,O … Citește mai mult

Aleksandr Blok – Cu Amurgul Se-Mpreună Înaltul Zid pe Cer

de

Cu-amurgul se-mpreună înaltul zid pe cer,Un geam e luminat, tăcerea-i luminoasă.La uși nu bate nimeni și beznă e pe scăriȘi umbre cunoscute îmi tremură prin casă.Lumini tremurătoare pe ușă-n asfințitȘi larmă multă-n stradă, și forfotă, și umblet.Te-aștept, sărman prieten, ești visul de sfârșitPe care îl mai are crepuscularu-mi suflet.11 ianuarie 1902Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”

Ion Caraion – Strada Desenelor

de

Sub copacul acesta s-a spânzurat o fecioară.Almatheia, capra fermecată,îngenunche la umbra copacului.Zeii se fac ploi de aur, șiretlicuri și tauri.Ei pătrund pe sub dafinise dau în leagăn și se-ascundculeg struguri și cântă.Joacă. Îi privești.Se privesc. Joacă.Pe ploaie, pe arșiță, pe ninsoare.Parcă și ținuturile din jurs-au făcut deodată de stofăși s-au trezit într-o marede temple.Oi de … Citește mai mult

Eugenio Montale – Știri din Amiata – III

de

Cearta asta creștină, care n-aredecât vorbe de umbră, bocet lentce-ți aduce din mine? Mai puțindecât ți-a luat scocul ce dulceintră-n pământ în coaja-i de ciment.O roată de la moară, un vechi trunchi,margini ultime ale lumii. Se deșirăo căpiță de fân: târziu ieșițisă-mi lege veghea de-al tău adâncsomn care îi primește, vin ariciisă se adape la … Citește mai mult