Jos.
Ruginit este coiful și lancea e ruptă,
a ruginit și dorul de luptă,
nu mai stă nimeni în zale
pentru războaie medievale.
Nu vin hunii, și nici avarii,
străjile nu se mai cată de-s treze,
caprele, oile, și măgarii
pasc printre tunuri și metereze.
Doar pentru tine speranța lividă,
îngerul a scuturat din aripa.
Jos între bozii și palamida,
a înflorit o tulipă.
Sensul versurilor
The poem reflects on a world where the need for war and defense has faded, leaving behind a sense of decay. Amidst this decline, a glimmer of hope emerges, symbolized by a tulip blooming among the ruins, suggesting that even in desolation, beauty and renewal can be found.