Ion Caraion - Umbre și Ele Obosite Scaunele
Umbre și ele obosite, scaunele. / Tavanul e rănit pe alocuri de o lampă. / … →
Umbre și ele obosite, scaunele. / Tavanul e rănit pe alocuri de o lampă. / … →
Un țipăt ascuțit / de pasăre / care nu poate să-ndure / prematura moarte a … →
Neant. / Astupă fluierul, vioara / Oprește-o să mai sune. / Vreau să amuțească tot … →
Este toamnă; nu afară, / Ci în mine s-a răcit. / Primăvara mă-nconjoară; / Doar … →
Apusul zilei care moare / Suflat e, iar, cu-argintul serii, / Pe când în inima … →
Sic transit… / / I. / Acolo, unde nu-i nimeni, / Nici umbre, / Unde … →
Economic slab, / apocaliptic tare. / Cuvântul își acordă / un timp de liniște. Vroia … →
Iubite, / prietene, / poezia / este lumea, umanitatea, / propria viață / înflorite prin … →
Atunci de ce tăcerea asta / Atât de densă, de îngrozitoare? / Ba comunicăm cu … →
Taci molcom, nu trezi nici dor / Adânc în suflet, nici fior, / Căci ele … →