Silence

Charles Simic – Două Ghicitori (Vol. Poeme Timpurii)

de

DOUĂ GHICITORI.Atârnă de un fir-orice ar vrea să fie. Complet dezbrăcat.Tremurând. Uman. Muritor.Pe un fir mai subțire decât razele stelelor.Mișcat de un sentiment,atârnă, imposibil, de neimaginat,între cer și pământ.Eu, spune. Eu. Eu.Și cum se laudă,că tot ce știedespre vântîi este revelat în timp ce atârnă.*Nu e nevoie de cuvinte.Ce face? Nimeni nu știe.O face pe … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Armonia Tăcerii

de

Tăcerea iernii vrea, înfrigurată,o haină în culori strălucitoare,un curcubeu, o rază de la Soare,orice, doar să se vadă transformată.Vrea să se știe ruptă în cuvinterostite cald, prin ochi, sau doar prin șoaptece prelungesc dorințele în noapteîn amalgam de rece și fierbinte.Tăcerea noastră zace risipită,căci n-a putut troiene să închege,și nici acum nu poate înțelegecum, pentru … Citește mai mult

Rabindranath Tagore – 23

de

Spiritul poetului plutește și dănțuie pe valurile vieții, înconjurat de glasurile vântului și ale apei. Acum când soarele a apus și cerul întunecat se lasă asupra mării ca pleoapele pe ochiul ostenit, e vremea să-ți pui la o parte pana și să lași gândurile să ți se coboare în fundul adâncului din taina veșnică a … Citește mai mult

Gellu Naum – Ascunderea

de

Tot ce scriam era vocea ochiului meu închis în literele saleVedeam aureola țipătului ei spectralEram mut și vorbeamAceeași lumină mi se revărsa pe pleoapeSe revărsa din pleoapele tuturor.De multe ori așteptam să vădIzvoarele care n-au dezertatAtâtea feluri de tăcere

Paul Sava – Sonet – 4

de

SONET.Pe masa neagră roșia tulipăne-ascultă de-o-ntreagă după-amiază,și, surdomută, parcă ne sfideazăcu eleganța-i nestereotipă.Pulverizează mută peste noidin statica-i perfecțiune gravă,fără parfum, o liniște bolnavăca zborul unei păsări cu aripile moi.Stăm față-n față, pofta cu flămândul.Minciuna simt încet cum se-nfiripădin schimbul mut al gândului cu gândul,să facă umbră adevărului de-o clipă,și te implor, pe Eros invocându-l,nu mai … Citește mai mult

Pablo Neruda – Poema 15

de

Iubesc-te când taci, căci pari a fi absentă,percepi din depărtare, cum vocea mea se scurge.De parcă ochii tăi ar fi orbiți de-o rază,iar un sărut de parcă pe-o viață ți-ar ajunge.Cum sufletu-mi, iubito, se află pretutindeni,apari din mii de lucruri ce-mi aparțin doar mie.O, fluturaș din visuri, suspinul vieții mele,încapi doar în cuvântul captiv: melancolie.Și … Citește mai mult

Ezra Pound – Litanie de Noapte

de

O, Dieu, purifiez nos cœurs!Purifiez nos cœurs!Da, versurile le-ai revărsat peste mineÎn locuri încântătoare.Iar splendoarea din Veneția asta a taAtât mi-ai dezvăluit-o.Până când strălucirea ei s-a schimbat în mineÎntr-un fapt de lacrimi.O, Doamne, ce uriașă bunătateAm fi arătat în timpuri trecuteȘi am uitat-o,De ne miluiești cu minunea asta,O, Doamne al apelor?O, Doamne al nopții,Ce uriașă … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Debussy

de

Umbra-mi trecu tăcutăpeste apa pârâului.Pe umbra mea-s broaștelelipsite de stele.Umbra trimite trupului meureflexe de umbre tăcute.Umbra trece ca unimens țânțar violet.O sută de greieri vor s-aureascălumina din trestii.În piept mi se naște-o luminăde pârâu oglindită.

Luna Amara – Ploi Negre

de

Pasul de-mi va fi greuPloi negre cadVin și ardTu să taciSă mă-mbraciÎn liniștea taTu să taci.N-am ajuns unde am vrutGândul tău mut arde în noi.Nu mai știu cine suntDin pietreMaluri facTimp desfacDoar să simtNu să mintCă e liniștea meaDoar să simt.

Fiodor Tiutcev – Silentium

de

Taci molcom, nu trezi nici dor,Adânc în suflet, nici fior,Căci ele scapără și pier,Precum luceferii din cer.Răsar ca să apună iar,Tu taci și ia aminte doar.Simțirea cui să ți-o încrezi?Iar când te doare, să nu creziCă alții te-au și înțeles.Un gând rostit e un eres.Nu sparge unda de cleștar,Tu taci și soarbe-i vlaga doar.Rămâi în … Citește mai mult