Când ceasul o să bată repetat
Şi ziua dârză-n noapte va pieri,
Când violeta se va fi uscat,
Iar părul negru de argint va fi;
Când voi vedea că frunze cad de zor
Ce de dogoare turma au ferit,
Că spicele în snopi stau pe ogor
Şi-s puse-n car când barba le-a albit,
Mă voi gândi la frumuseţea ta,
Ce va păli, ca tot ce s-a trecut,
Căci ce-i frumos şi bun nu poate sta,
Ci va muri când altele-au crescut;
De-a Vremii coasă nu te poţi feri,
Deci când te ia, sfideaz-o prin copii.
Sensul versurilor
Sonetul explorează inevitabilitatea trecerii timpului și efectul său asupra frumuseții. Vorbitorul meditează asupra modului în care frumusețea se estompează și moare, dar sugerează că aceasta poate fi sfidată prin procreare, prin copii care perpetuează trăsăturile și esența persoanei iubite.