sensul vietii – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Repere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trăiesc imperceptibil doar printre puncte de reper,
ce mi se dau încă; multe primite, neîntrebat de le prefer.
Nu am ştiut nimic – şi-i despre mine – şi niciodată nu voi şti
cum m-am născut, când am ieşit, intrat, venit şi nici când voi muri.
Nici cel puţin de cât de bun am fost nu ştiu… sau cât de rău;
n-am calitatea să mă judec singur, altul mi-e călău.
Nu ştiu, oricât m-am pregătit – şi cât m-am pregătit (!) – de-am competenţă.
Până şi-n dragoste cutume mi s-au dat… Şi mi s-a luat din existenţă.
Mă uit pe cer într-o noapte, asta, într-o primăvară, după ploaie;
ce neînsemnat sunt, nici măcar un punct, nici cel puţin un licărit-văpaie.
Ce mult aş fi dat totul, m-aş fi dat pentru-a mă şti, pentru-o părere;
să ştiu mult peste timp, cândva, de voi fi parte din repere?
Dar n-are rost să m-amăgesc, în fond sunt două emisfere,
ce greu, ce greu le-am câştigat şi-s primele ce-mi pierd, cele mai efemere.
Noroc că singur mi-am fantomele de libertate, mă strecor citindu-mi ere,
ce-am moştenit şi-aşa-mi mai prelungesc pulsaţii de pulsar, în lungile-mi artere.
… Mă-ntind un scurt popas, parcurs de suflet nevăzut, ce-i la vedere,
încorsetat printre piroane, răstignit pe-o cruce sângerândă, de repere.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Supra-Viețuirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pare-a fi doar un plus superlativ,
Paradoxal un academic acceptat;
Ca și cum ființa-i pleonasm la „existat”
Și dorul de-a trăi etern, un laitmotiv.
Nu știu ce-i să trăiești peste trăit,
Dar am în scoarță, în oase, un înscris
Să-mi păstrez eu-l fizic.. Interzis
Să-mi rup din lanțul de destin, ce mi-e voit.
Am zis destin necunoscutei „X”,
Ce-o dau monedă schimbului „nu știu”,
Mereu după se-ntâmplă.. un prea târziu;
Doar arogant, să demonstrez că „știu la fix”.
Mă-ntorc la termen „peste viețuire”..
Ca și cum moarte-ar fi peste-a nu fi
Și nu cred iotă, că n-am cum a potrivi
Mesaj ce n-am de la străbuni.. De retrăire.
Sau poate-i simbolul despre voință,
Când singură întrece crud eșec;
Așa cum devii pește după-nec,
Sau criminal ce-ucide din credință..
Ori o fi gustul puritan de-a nu ceda,
Ce-oricum nu ai pentru că „ea” în fond ești „tu”-ul;
Un cărăuș, nu viața, ci doar sufletul
Ce-ar fi real.. sau un mister, sau altceva..
E sigur la bărbat, prin compromisuri
Neexistând opreliști, nici convenții..
Capabil de-a lupta cu-extrapotenții;
De-aș mânca seamăn.. ca să-și facă proprii visuri.
Imprevizibil nu-i la fel și la femeie,
Stăpâna regulei că mereu se descurcă
Și o face o viață, unde pe-alții-i duce-n cârcă..
Chiar piere-n loc de-a eluda principii-cheie.
E sigur un colos de peste poate,
Când pare că nu poți, că e sfârșit,
Când nu-i nimic, nici timp, ești doar un mit,
Ce ții să-l treci, de hop, să-l scoți din moarte..
În fapt acum remarc ce e sinucigașul;
Nici vorbă de renunț! Nu-i existență,
Că-n fond nu-i aparține ce-i esență..
Un purtător poverii, ce și-o curmă.. Lașul!.
PS.
.. Să cred că-n fond suntem cu toți poveri,
Frugale, purtând suflete-n mesaj;
Țintit traseu pentr-un prestabilit bagaj..
Mediatori?..”Viețuitori”, supra-stingheri?!..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - De M-Aș Regăsi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie;
Nu mai e mamă, mi-am pierdut cheie.
Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee..
Nu știu cum tot o să se-ncheie.
Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate..
N-ascultă nimeni, n-am la cine bate.
Nu mai există dreptul la cuvânt..
Mă doare imens sufletul ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.
Nu mă mai regăsesc istorie;
În jur tot se vinde fără nicio glorie.
A dispărut orice urmă de carte, psălmi..
Că fila-i de.. lemn, fără trecere-n.. vămi!.
Nu mă mai regăsesc poezie;
Nu mai e niciun subiect, n-o să fie!
Nu mai există suav, tandrețe..
N-am îndeajuns tupeu, frumusețe.
Mi-am pierdut tot ce-aveam
C-am plecat, nu mai sunt prahovean..
Mi-am pierdut tinerețe;
Nu mă mai regăsesc puritate, blândețe.
Sunt depășit de orice, sunt a parte;
S-a-nmulțit lume, nu mai e sanctitate.
Nu mai am niciun noroc,
Nu mai există joc..
.. Nicio loterie,
Mi s-a luat tot, feerie
Ce părinții mi-au dat.
Nu mă mai plâng! Nu mai e niciun Sfat!..
.. Audiențele de mult mi s-au terminat
Mie, rămas un anacronic; demodat
-Mi s-a spus de la noua Primărie-..
„Este plecat primu-edil, în filozofie..”..
Nu mă mai regăsesc Dumnezeu;
Nici sinagogă nu mai e, de evreu.
Mi s-a luat orice biserică,
Am rămas doar cu una himerică.
Mi s-a luat preotul, spovedanie,
Transformat în Satană, canalie;
Dacă nu plătesc, mort sau viu,
Nu mă mai regăsesc..”Ducă-mă pe pustiu”..
Nu mai am vreun rost să exist sau să fiu,
Eu.. Și n-am niciun drept la evlavie!?!

Geo Bogza - Orice Om

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristețe.
Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.
Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.
Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă
să nu mă ucideți.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Idilic Neînțeles

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu rar, în drumurile-n rătăcire, alene,
Îmi sparge liniștea voită câte-un craniu,
Sau alte oase albite; nu pure! Ca o cremene,
Ce-mi scânteiază gândurile-ntr-un periplu straniu..
Nu de umane oase mă spovedesc cuvinte
Și nici n-am aplecarea să profanez imagini
De părinți dezgropați, să intre alții-n cripte..
Când mă întrebam; de suflet este-un schelet în pagini?.
Mi-ajunge de traseu, în refacerile de zile,
Canini porțelanii, atât de juni adese,
Ce-au fost răpuși, probabil, de semeni, sau eschile
Din vide răzbunări, de-ai mei.. Neînțelese!.
Sau sunt măsele late, să pască câmpuri verzi
Și care n-au scrâșnit să ne dea hrana-n palme.
Și n-au avut nici țipăt, de lamele-n cirezi,
Când sacrificiu a fost la sărbători cu psalme.
Nu, nu-s rebut de minte, n-am aer psihopat,
Că știu de câini în saci, cu roci legați la gură
Și duși în val; „Canalul, de le-ar veni de hac!”..
Și câți miei, mâlc, c-ochi umezi, sunt morți în bătătură!.
Hapsân, să recâștig câmpie din movile
În elan „obștesc” tiranic, am dezvelit tranșee,
De-un timp uitat, războinic; țeste-n colț, juvenile,
Mi s-au rostogolit, spre tălpi, făr-a le ști țară, alee!..
Plecarea către moarte-i retur de sine, în fire,
Ce n-are violență; cum nașterea-i un scurs
Într-un traseu spre finis, iar moartea-i întregire
De un pământ ce-și vede de-al său divin parcurs..
.. Și toți, în echitabil, produși de-o rătăcire!.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Pierdere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să pierzi, e implicit să ai
Mai mult decât pe tine, un integru..
Să-ți faci balanța între alb și negru,
Căci nu poți pierde, ce de preferință dai..
Ba încă te poți pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanțe;
Avutul de o viață, în instanțe,
În parte fără noimă, sau cu un motiv..
E pierderea de fizic, sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viață..
Ca și cum existența-i simplă ață,
Ce-o rupi.. faci nod, cu suspin de-un răsuflet..
Mister este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele -pierduții printre nori-
Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.
Să fie doar un tas cu dedicații,
În care unii au prescris nereușite;
Un tur de mâini, cu mințile zdrelite,
Iar alții doar câștig și incantații?.
Și oare cine ține talere egale
Și cum împarte greutăți.. nemăsurat?
Cum apriori poate fi-neînduplecat
D-inechitatea; lux și fericire.. cu spitale!?.
Să fie doar un minus din egal,
Din ce a fost.. scăzut din material?
Sau e un vid indus universal,
De nerecuperat, cum mortu-i imortal?!?.
Cum se acceptă, în singur Univers,
Doar instabilitate și incertă pace?
Suntem sortiți, fără de schimb, la a bine-face?!..
.. Lăsați-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!
17. 09. 2010

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Crochiu de Filozofie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În clopoțeii dimineților frustrante, de alarme
Se-ncântă timpul, petrecând spre trudă..
În fluxul nesfârșit, robotici toți cu viziunea nudă,
Se scurg în lumea -de-un diurn epuizată- pân’ adoarme..
Printre războaie automate, tricotând visări,
Femei își scriu în „office” viața-n treceri efemere,
Pentr-un voiaj, de o vacanță, sau de-un coș de mere
Și multele speranțe, de-mpliniri și avansări..
Încartiruiți în dogmele de-a fi, sau de-a nu fi,
Bărbați-și topesc mușchi și nervii-ntr-un grotesc
De rupere de inimi, mâini, coloane.. mințile-și sfârșesc,
Pentr-un simbol, de stâlp.. Străjerii de copii.
Ce anticrist pedeapsă-i la silnicu-n exces
Și unde ascunde-un inutil de plus valoare evidentă,
De nu-i pretenția nebună a unei nedreptăți, extrapotentă
Că singurul succes e-n ban.. credința-i un eres.
Tumult demăsurat, în zilnic, nesfârșit efort
De creatori, dar scurgere părtinitor ascunsă
Este istoria în numerar a vieții, parte nepătrunsă..
N-ai timp să știi de-ai fost și-n scopul cui o să fi mort?..

Eugenio Montale - Pentru O Floare Tăiată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stinsă în fragedă vârstă
se poate spune că ai schimbat tu lumea?
Aceasta pentru mine e o certitudine ce n-o pot
împărtăși altora. Nicicând nu suntem siguri
de noi înșine care avem totuși ochi
și mâini să ne vedem, să ne atingem.
O urmă invizibilă nu-i din această pricină
mai puțin însemnată? Ți-am spus-o într-o zi
și tu: asta nu mă privește.
Sunt pitulicea care scoate un tril
și-adesea îl repetă, dar nu știi
dacă e ea sau alta. Și n-ai putea-o face
nici tu care ai ureche.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Trăind Muncind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu ce ne distanțăm de animale
De avem zilnic doar un scop;
Să ne-oferim simțuri anale
Mâncând?!.. Putând visa în loc!.
Planeta vinde totul „free”,
De ce plătim mereu orice?
N-avem puterea să stăm!.. Vii
De ce-adunăm, muncim, de ce?.
Facem din viață maraton
De la-nceput pân’ la sfârșit.
Trăim perpetuu monoton..
Murim și nu știm ce-am găsit.
Ne pierdem clipe prețioase
Cosând, șofând, muncind din greu.
Pretinse ființe armonioase;
De când n-ați fost la Atheneu?..
V-ați creat singuri un sistem
S-aveți mai mult de oferit
Și-ați și uitat de Bethleem;
Erați scăpați, v-ați răstignit!..
Dar nu-i deajuns un sacrificiu;
De-ați fi muncit doar prin iubire
Făceați din muncă un artificiu
Căci câștigați.. nemurire!?!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Rezon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O fi un noroc
c-am fost cazon
-nu-ndelungat,
doar un sezon-
străjer de-un crez,
disciplinat..
un amorez
un pic baroc?!.
O fi fost bine
c-am învățat
fără o plăcere;
aproape-n silă,
m-am îmbătat
de dor sau milă..
vrând mângâiere,
de-un nu știu cine?.
Aș vrea pardon
dac-am greșit,
dar cui să fac
o spovedire;
c-am fost mințit,
că scap de-un „drac”
de-o omenire
cu blazon?.
Dreptatea-i „don”
și-o fi corect
să nu fiu un eu;
tu doar să riști
să fii un drept,
să nu exiști
fără tupeu
de dregător!?.
.. Doar simplu muritor..
e oare un rezon?!?