Să pierzi, e implicit să ai
Mai mult decât pe tine, un integru..
Să-ți faci balanța între alb și negru,
Căci nu poți pierde, ce de preferință dai..
Ba încă te poți pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanțe;
Avutul de o viață, în instanțe,
În parte fără noimă, sau cu un motiv..
E pierderea de fizic, sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viață..
Ca și cum existența-i simplă ață,
Ce-o rupi.. faci nod, cu suspin de-un răsuflet..
Mister este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele -pierduții printre nori-
Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.
Să fie doar un tas cu dedicații,
În care unii au prescris nereușite;
Un tur de mâini, cu mințile zdrelite,
Iar alții doar câștig și incantații?.
Și oare cine ține talere egale
Și cum împarte greutăți.. nemăsurat?
Cum apriori poate fi-neînduplecat
D-inechitatea; lux și fericire.. cu spitale!?.
Să fie doar un minus din egal,
Din ce a fost.. scăzut din material?
Sau e un vid indus universal,
De nerecuperat, cum mortu-i imortal?!?.
Cum se acceptă, în singur Univers,
Doar instabilitate și incertă pace?
Suntem sortiți, fără de schimb, la a bine-face?!..
.. Lăsați-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!
17. 09. 2010
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de pierdere și injustiția percepută în viață. Se întreabă de ce unii suferă în timp ce alții prosperă, și dacă există un echilibru sau un sens în această inegalitate.