Cu ce ne distanțăm de animale
De avem zilnic doar un scop;
Să ne-oferim simțuri anale
Mâncând?!.. Putând visa în loc!.
Planeta vinde totul „free”,
De ce plătim mereu orice?
N-avem puterea să stăm!.. Vii
De ce-adunăm, muncim, de ce?.
Facem din viață maraton
De la-nceput pân’ la sfârșit.
Trăim perpetuu monoton..
Murim și nu știm ce-am găsit.
Ne pierdem clipe prețioase
Cosând, șofând, muncind din greu.
Pretinse ființe armonioase;
De când n-ați fost la Atheneu?..
V-ați creat singuri un sistem
S-aveți mai mult de oferit
Și-ați și uitat de Bethleem;
Erați scăpați, v-ați răstignit!..
Dar nu-i deajuns un sacrificiu;
De-ați fi muncit doar prin iubire
Făceați din muncă un artificiu
Căci câștigați.. nemurire!?!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra condiției umane, în care munca și rutina ne îndepărtează de esența vieții și de bucuriile simple. Autorul critică sistemul auto-impus care ne face să uităm de valorile spirituale și de frumusețea existenței, sugerând că doar munca făcută cu iubire ne-ar putea aduce nemurirea.