Ce programare curioasă;
să fac copii,
care plecând de-acasă
vor să nu-i mai ştii!?
Ce programare curioasă;
să îmi propun argumentat ceva
ce nu pot face – ah, cum viaţa-i ofticoasă –
de altul nu ar exista!?
Ce programare curioasă
să n-am nicicum habar de mine;
nici de la naşterea-mi pompoasă
şi nici când „exit” intervine!?
Ce programare curioasă;
să fiu… şi fără vreun control
să nu pot eu să-mi modelez carcasă…
Să fiu ca un actor în piele, fără rol!?
Ce programare curioasă;
să plec, să strâng, să uit uşor de tot,
să n-am niciun habar de casă
şi-ntr-un final să fiu ca la-nceput… Ne… tot!!!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a fi programat și lipsit de control asupra propriei existențe. Vorbește despre neputința de a schimba cursul vieții și despre confuzia identității.