Versuri corectate și adnotate
În lumea de culori și formeS-au scris povești cu multe înțelesuriMichelangelo împodobea bisericiSau dăltuia pe Moise ce lumina eresuri,Da Vinci-a dat Giocondei surâs misteriosCe-i tremura pe buze ca plânsul la-nceput,Privirea-i e pierdută aproape durerosSpre viața viitoare, dar și-nspre trecut,Cu Rafael, Madona a apărut pe lumePurtând pe brațe albe Isus din NazaretE-n ea ceva curat, gingaș … Citește mai mult
Scrâșnesc asemeni marmurii severe,împotrivită asprelor ciopliri.Cer gingășia dălților subțirisă-mi deie feciorească mlădiere.Cuțitul moale-al dulcii opintiri,tăind prin piatră până în artere,îl simt ca un sărut și-o adiere,sculptându-mă din calde tresăriri.Unduitoare, galeșă statuie cresc și mă-nalț pe bolovanii mei.Dar când securea vrea să mă supuie,cu izbituri năprasnice în stei,în loc de limpezime care suiedin țăndări scapăr crâncene … Citește mai mult
Ies umeri albi din vârfuri de unealtăși brațe-adânci cu moliciuni de unde.Mileniul ce-n lespede se-ascundese face coapsă limpede și-naltă.Prin mână tot duhul meu pătrundeîn piatra ce surâde și tresaltă,ivind minuni din opintiri de daltăși din ciocan seninătăți rotunde.Când aspră-n linii tari, când diafană,vibrează clara rocii simetrie,din sângele meu cald luându-și hrană.Carnea palpită, marmura învie,și din … Citește mai mult
Aluat în mâini argila necuratăȘi ca pe-o jertfă a zvârlit-o-n foc,Din brazda flăcărilor albe, iatăA răsărit o frumusețe-n loc.Întreabă aprig pietrele cu daltaCa pe-un oracol somnoros de greu,Le răscolește una după alta,Răspunsul, pururi urmă unui zeu.Ca-n niște porți izbește cu ciocanulȘi ploi de așchii împrejuru-i curg,Prin colbul orb ce-i bântuie aleanulZvâcnește-n el străbunul demiurg.Oriunde bate, … Citește mai mult
Pe când loveam cu dalta în marmură curatăCercând să dau ființă eternă unui gând,Veni, cu dimineața și soarele intrând,Chrisis mai luminoasă ca raza strecurată.Stătea făr-de mișcare cu dorul ei luptând.De mine, și de dansul la fel de speriată;Ca un copil zburdalnic cu sfiiciuni de fatăDe gâtul meu cu teamă trecând cu braț plăpând:.– Ce vrei … Citește mai mult
Trei zile-n nemișcare privise stana,Gândul nu este forma ce pribegea prin haos.A patra zi deodată simți că un centaurÎncătușat în piatră îl aștepta să vie.Trei zile visătorul își făuri visarea:Când mângâia cu mâna, când, crud, lovea cu dalta,Și tresărea lung piatra atinsă cum tresareFemeia ce ascunde în sânu-i viitorul.A șaptea zi prin dafini amurgu-ncet se … Citește mai mult
Sângelui intelectual prelins de pe degetele spiritului nu-ideschisese nimeni ferestre, deși îi intrau pe geamurilecțiile mute ale erelor.Taina e să știi ce să dai deoparte dintr-un munte de piatră.Statuile preexistă.A lua cu semnificație părți din corpuri și a le reînchipuipe celelalte cu întreruperi emoționale,deliberând contrastant și dramatic.Spațiu inclus.
Cândva în munți am dat de niște stânciCare cântau. Sau, poate, soareleCânta din ele-așa cum în vechimeScotea, se zice, sunete de lirăDintr-un colos de piatră, în Egipt.Poate-or fi fost și ele statui odinioară;N-a spus lui Alexandru MachedonUn sculptor că e gata să-i ciopleascăStatuia dintr-un munte,C-un râu pe umăr și-un oraș în palmă?Privindu-le mai bine, m-am … Citește mai mult
C-un bobârnac măsori un sân,cu-o lovitură de berbece, brațulce-nșfacă zorile. Luxuriaîți dă un pântec, trup ingrat,obișnuiește-te cu anarhia.Se-așază râsul bufnițeipe silexul lipsit de cuget,din care-ți izvorăște gâtul.Parfumul, chiar, de caprifoliuîți dăruie o umbră; mânzulîți mușcă mâna, să-i culeginările lui. Dar tu te plângi:„De ce să-mi dea mâini proprii, șiochi sfărâmând în ei privirea?Neterminată-s mai frumoasă,așa-ntrec … Citește mai mult
Lui Valer Tehei.Hei, hei, dragii mei,Când privesc balerina cioplită cu grație de Tehei,Mi-aduc aminte cum tatăl său dobora cu secureaPe starostele copacilor și-l dădea de-a dura,Cum îl dezbrăca de chilim și comoarăȘi-l făcea cu dalta, când poartă, când stâlp de casă svelt ca o fecioară.Dacă mai dădea odată cu securea,Trup de Cosânzeană răsărea,Trup de moață, … Citește mai mult