Jabra Ibrahim Jabra – Zidurile

Dedesubtul zidurilor sunt niște ziduri
ce-ascund alte ziduri:
Ur și Ierihon, Ninive și Nimrud.
Și deasupra ruinelor,
unde s-au risipit suspinele
îndrăgostiților
și scrâșnetul dezgoliților sclavi,
se-nalță câteva coline, locuite de greieri
și furnici,
ce-n primăvară înverzesc.
La umbra lor se așază păstorul
lăsându-și trupul gol
pe roua dimineții.
Pășește peste-un cap de piatră,
în fața căruia noian de slujitori plecau genunchii
și sărutau unor femei frumoase mâna.
Vai mie!
Ascunde-ți, cântând, din inimă tristețea!
A coborât în vale fiul tău,
printre ruine hoinărind,
acolo unde sânziene, de colb acoperite,
se-ntrepătrund cu ziduri
ce ascund sub ele
alte și-alte ziduri.
Pătrunde-n piețele orașelor pustii
și nu găsește decât întinse metereze,
străpunse de oarbele deschideri.
Ruina podelei de marmură se-ntinde
precum ecoul vocilor de cântăreți.
Vai mie, noapte!
Aezii s-au ascuns în umbrele de colnic
unde sălășluiesc furnici și greieri,
pietrificații regi fără speranță-așteaptă,
iar balega asinilor acoperă istoria străvechilor imperii, invaziei, vărsărilor de sânge.
Ascunde dorința.
Ascunde-ți dorința și pe cea a tuturor urmașilor,
sub tălpile tale.
Desfrâul anilor îți macină trupul
și-l asmute împotriva zidurilor prăbușite.
Se reunesc senzualele buze
în cupe de porțelan,
picurând sevele arterelor și jugularei,
pentru a desena cu ele pasiunea nopții,
pe file de piatră.
Vulturul pescuiește soarele cu ciocul,
iar șarpele își rafinează înțelepciunea veninului.
Ascunde pasiunea, ascunde-o
și pune-ți brățările de aur, brățările
de argint,
brățările pasiunii și iubirii.
Ur și Nimrud, și prostituatele sacre
ale templelor din Babel și Byblos
își oferă trupurile străinilor,
pentru-a înverzi dealurile
(dincolo de zidurile cetăților)
și-a-nfiora spicele de aur și macii sângerii
sub ghearele corbului și găii.
Buzele văduvelor și fecioarelor
sunt însetate
(ascunde-ți foamea, ascunde-o).
Noaptea se va-ntinde peste zidurile
ce-ascund alte și alte ziduri….