Versuri corectate și adnotate
Trecea și el pe drum hai-hui,fluieră-vânt și coate-goale,cum trec atâtea haimanalespre zarea lor și-a nimănui.Pe chip avea un cântec moaleși-n ochi văzduhul nu știu cui.Trecea și el pe drum hai-hui,fluieră-vânt și coate-goale.Dar ochii mei și-ai dumitalede ce plângeau în urma lui,în fundul vechii mahalale?Fluieră-vânt și coate-goale,trecea și el pe drum hai-hui.
Pe recele somn de safirȘi taină să-mi fii și minune.Din ochii tăi mari, iertăciunePe frunte să-mi picuri și mir.Surâsu-ți făclie mi-l pune,Dă-mi părul tău sfânt patrafir.Pe recele somn de safirȘi taină să-mi fii și minune.Și-n clipa ce-nvie și-apune,Fă-mi mâna ta albă potirPe ultima mea rugăciune.Și taina să-mi fii și minunePe recele somn de safir.
Un fleac de viață fără cheagCe vrei, așa a fost să fie.Mai un ciulin la pălărie,Mai un luceafăr în nădrag.Mai câte-un zbor de ciocârlie,Mai câte-un trăsnet de ciomag.Un fleac de viață fără cheag,Ce vrei, așa a fost să fie.Și cum nu știi caligrafie,ai zmângălit și tu un pragcu câte-un moft de rană vie.Ce vrei, așa … Citește mai mult
În tot adâncul meu te-aprind,ca fundul mărilor mărgeanul.Oricât mă bate uraganul,mai mult în alge te cuprind.Sau fulger beat ca bărăganul,de roadă-naltă strălucind.În tot adâncul meu te-aprind,ca fundul mărilor mărgeanul.Ca stepa sunt și ca oceanul,când greu de aur și argint,când tăinuindu-și talismanul..Ca fundul mărilor mărgeanul,în tot adâncul meu te-aprind.
Biet om cu fire și necaz,biet om cu zâmbete pe gură.Ți-aud blestem, îți simt custură,îți văd lumina pe obraz.De mii de ani tot vii din ură,să plângi cu nuferi ca un iaz.Biet om cu fire și necaz,biet om cu zâmbete pe gură.Același om, aceiași zgură,cu-același soare în pervaz,cu-același pumn ce nu se-ndură.Biet om cu zâmbete … Citește mai mult
Cui meșterește un rondelnu pană-i trebuie, ci rază,un strop de sânge stins pe-o frazăși-un zâmbet prins de-un funigel.I-ar mai prii să-i stea de pază,vr-un ceas, și-un înger lângă el.Cui meșterește un rondelnu pană-i trebuie, ci rază.Iar de nu-i gata spre amiază,aruncă-i, Doamne, și-un ineldin mâna Ta ce scânteiază.Nu pană-i trebuie, ci rază,cui meșterește un rondel.
Mă-mbăt sălbatic, uneori,dintr-o cumplită cupă sfântă,cu vin sclipind a spadă frântă,sau sângerând adânc a flori.În ea sunt râpi care-nspăimântăși tremur dulce de viori.Mă-mbăt sălbatic, uneori,dintr-o cumplită cupă sfântă.Eu gem și cupa se frământă.Privesc în ea și văd vâltori,o iau în mâini și cupa cântă.Dintr-o cumplită cupă sfântă,mă-mbăt sălbatic, uneori.
Ba zbenguit cu vântu-n horă,ba gudurat lângă pământ,când vreau în noapte să mă-mplânt,când freamăt, beat de auroră.Cu-o șoaptă gem, cu alta cânt,c-un glas blestem, alt grai adoră.Ba zbenguit cu vântu-n horă,ba gudurat lângă pământ.Mă uit în trup și văd că sunt,descui o ușă, dau în oră,închid un geam și dau de-un sfânt.Ba gudurat lângă pământ,ba … Citește mai mult
Un oarecare cioplitortăia din piatră coțofene.Le da culori nepământeneși le sufla în aripi zbor.Din zi în zi creșteau în pene,deasupra lui țipând sonor.Un oarecare cioplitortăia din piatră coțofene.Dar, într-o zi, rotind viclene,s-au năpustit în zborul lorși-i ciuguliră ochi și gene.Tăia din piatră coțofeneun oarecare cioplitor.
Se-nalță, alb, un pescăruș,în verdea liniște marină.Asculți și zborul lui suspină,ca o lăută un-arcuș.Privești și-n floare de luminăse sparge candidul urcuș.Se-nalță, alb, un pescăruș,în verdea liniște marină.Jos, rar, vr-un ciot de rădăcină,înfipt în mal ca un țăruș,se-ncruntă sau rânjește-n tină.În verdea liniște marină,se-nalță, alb, un pescăruș.