reflexii – Versuri.pro

Sisu Tudor - Reflexii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iată-ne pe malul ăsta plin de salcii,
Luptându-ne cu dracii, adormindu-ne cu macii,
Fă o minune, nu mai m-amăgi cu magii,
Doar știi că nu mă poți păcăli cu prostii de adormit copii,
Nu mă poți minți, trezește-mă când începe o nouă zi.
Lasă-mă să spun poezii de golani, profunde ca scriptura,
Sau uneori cinice de parc-ar fi scrise de Silviu Brucan.
Superficiale, câteodată, ca sexu’ pe bani,
Dacă nu pui pasiune n-ai cum să-mplinești niciun plan,
Imediat sentimentul dispare, nu mai vezi niciun gram,
Rămâne doar foame de ban,
D’aia trebuie să rupi, nu să tai,
Habar n-ai tu ce-am văzut, ce-am simțit, ce m-a mințit și tot ce-am trăit,
Ce m-a format, ce m-a edificat și ce m-a trădat.
Pasionat de zbor și-nălțare,
Căutând fără încetare răspunsuri la orice întrebare
Și totuși închis în propria ființă ca-ntre bare,
Degeaba știi o cale, dacă n-ai tărie-n picioare,
Pune-mi ghetele cele mai umile chiar de-ar fi să-mi dai milioane,
Fiindc-am văzut cum se moare,
Vorbele tale-mi sunt alinare ca un vânt ce-aduce răcoare,
În zilele astea arse de soare,
Aș spune să ridicăm pahare să închinăm, dar sunt goale.
Și fericirea n-o să rămână doar un simplu cuvânt,
Asta am de gând,
Nu să merg numărând de câte ori am căzut,
Știi de câteori am fost aproape să rup,
De fapt voiam să fiu doar aproape de-un sfânt,
Să-nvăț cum să fac să nu-mi vând vreun vis,
Să fiu puternic exact așa cum am promis,
Da’ mintea asta trădătoare
Îmi tot șoptește în ureche idei trecătoare,
În inimă lumea-mi bate piroane,
Doamne, fă-mi frații tari ca niște piloane.
Ca să nu cădem toți atunci când Satan iese la vânătoare,
Banii fac pământul să se-nvârtă în continuare,
Fiindcă alegem să dăm crezare unor minciuni murdare
Și, nu, probabil n-o să-ți aduc nici o floare,
Fiindcă dac-o tai, oricum floarea moare,
Și ce sens mai are dacă plângem la nuntă ca la înmormântare,
Prefer căutare, decât nicio întrebare.
Nici măcar Diazepamu nu mai m-adoarme,
Ce credeam că-i fericire, de fapt, sunt doar drame,
Fețe familiare încep să-mi pară străine,
Nu m-aș mai regăsi nici măcar c-un pumn de pastile,
Aștept zile senine, un semn de la tine,
Un semn de la mine, poate niște semne divine,
Dă-mi o trăire, dă-mi o pornire,
Dă-mi un ideal și-l ating fiindcă știu că e o sclipire.

Stefan Augustin Doinaş - Tărâmul cu Clopot

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Da – râul este tot aici. Dar azi
nu mai desparte, înspumat și-n tropot,
văzduhul vetrei tale-mpuns de brazi
de văile Tărâmului cu Clopot.
Ai vrut s-arunci peste talazul lui
nu numai ochii. Uite: podu-i gata.
Un arc invers stă-n apele verzui,
iar lângă stâlpi zac sapa și lopata.
De dincolo, până acuma, nici
măcar un sunet n-a răzbit încoace:
cădeau în râu, fără s-ajungă-aici,
cum cade poama după ce se coace.
Ei, haide, ce aștepți? Fă primul pas.
Și totuși – n-ai curaj. Oare-i mai bine
să stai pe pod, nălucă de pripas,
până ce vine dangătul la tine?..

Macrossun - Oricine Este Așa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă totul s-ar fi reparat doar din cuvinte
Am fi îndreptățiți probabil multe să admitem
Nu tu sau eu suntem acum înstrăinați
Ci oricine este așa.
Salut,
sunt psiholog și am nevoie de un psihiatru
Pesimismul mă inspiră, optimismul face teatru, Acum
Toți opriți-vă dacă simțiți ce vedeți,
Sau ecoul reprezintă doar feed-back-ul din pereți
Cuvintele nu vor fi destule niciodată
Am mai deschis un lacăt iar și sper să nu vă placă
Nu vă mai agățați ca niște magneți grei Căci
Dacă nu ești informat atunci crezi ce vrei
Recunoaște că ești mărginit de orizontul propriu,
Și semnele se-apropie ca stropii ploilor din tropici
Uită-te la mine eu îmi aparțin mie
Și ceea ce iubesc e tocmai ce doresc să fie
Țesătură curgătoare de nisip în clepsidră
Sunt sedus într-o lentă scufundare ca o vidră
Asigură-mă că nimic în jur nu se strică
iar dacă da pentru ce motiv mă sâcâi?.
Le-am strâns pe toate laolaltă pe harta înstrăinării
În proverbe sora limpezimii stă fundul mării
Eu merg mâncând pe margine de drum, ca artistul
Fac scepticismul care pune la-ndoială scepticismul
Toți trecătorii povestesc cu vlagă
Despre amintirea care refuză să se șteargă
Iartă-mă la cât de susceptibili pământenii
Sunt deranjat de necesitatea de-a asculta tâmpenii
Voința să vă fie una pentru toate
Căci ceea ce nu se amestecă se cheamă simplitate
Toți venerează bogăția, plăcerea, noblețea
Norma e o dogmă vezi la alții și dorește-ți iar
De conștiința unei lipse nu te bucuri
Oamenii își caută uitarea înlocuind lucruri
Se îndreaptă către ceea ce le-ar place să posede
Și eu sunt obosit și nimeni nu mă crede

Cedry2K - Linii Subțiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cât e de dificil să te edifici exact
Ce vrei și ce ești dispus să sacrifici de fapt
Poate fi timp puțin în care tre’ să vezi cu ochiul liber
Sute de mii de linii subțiri.
Și tre’ să te temi de conștiință, nu de zeu,
Tre’ să ai încredere în tine și credință-n Dumnezeu
Și chiar dacă ești soldat n-ai arme mereu
N-ai AMR-u frate, de-aia ți-e foarte greu
Să vezi diferența dintre propagandă și profeție
Onestitate și falsă modestie, demnitate și mândrie
Realitate și fantezie sau teatru-n acte și poezie
Uită-te man în jur, succesul nu-i numa’ de bun augur
Efectul a faptu’ că ai bani poate fi mai dur, fii mai matur
Sau sfârșești cu cuțitul la gât și p. ula la c. ur
Știu golani ce-au dat mai multă marfă decât Carrefour
Și pot să remarc subtil că dacă bagi un kil de vin, e bun
Dar dacă mai bagi și-un pill devii nebun și n-ai cum s-o mai arzi util
Dacă nu ești credincios și o arzi umil mai rămâne și varianta că ai c. oaiele prea subțiri
Niciodată n-am avut idoli
M-aș fi simțit ridicol într-un infim rol de discipol.
Familia, conștiința, școala, stresul, frații, strada, eșecul, succesul
Toate-ți asigură într-un fel sau altul progresul
Bineînțeles dacă le-acorzi interesul,
Că lumea e-un spital de drogați,
Fiecare avem filmele noastre, pisa-ne-am pe-ale celorlalți.
Fii deschis ca mentalitate, da’-i o linie fină între toleranță și iresponsabilitate
Și când eram tineri, fumam doar vineri, mai târziu o ardeam cu dealeri
Ardeam kile demonstrând uneori că viața-i ca-n filme
Începe comedie da’-n timp constați că-i thriller,
Deci bagă-n tine pastile și chiar bile dar nu mai aștepta nimic de la viitor, copile.
Tu zici că legalizarea-i o soluție, eu zic că nu neapărat, ca armata la revoluție
Sunt pentru tolerarea ei chit că te superi tu,
Da’ știu că reclama la români prinde ca super glue.
Și eu sunt antidrog în ce mai practic mod,
Practic sunt anti-tot și tot n-am antidot
Pentru atâtea care ne macină, asta pentru că Dumnezeu ne-a dat la toți o sarcină
Da’ dracii mă distrag la fiecare pagină,
Șoptindu-mi să închid cartea vieții și s-o las în paragină
Că oricum credința-i pur teoretică,
Și diavolul se împrăștie prin progresie geometrică.
Orice om caută o portiță să se mintă și atunci când vede-o oportunitate, profită.
De ce te faci că nu știi unde bat,
Că și cum cel de care vorbesc n-ai fi și tu de fapt?
Trecutu’-i un bumerang ascuțit, întorcându-se și lovindu-te în cap când te-aștepți mai puțin
Și-n timp înveți că nu poți păcăli timpul, gândește repede să poți gândi simplu
Și zi dac-atârni pentru hârtii să-ți ajuți familia, sau doar să-ți atârni bling-bling-uri
Sfârșind sigur prizonierul propriei mândrii în tripuri
Din care nu mai prea poți ieși singur.
Deci crede și nu-L cerceta pe Cel ce te-a generat
Sau cercetează până vei ceda iluziei de nevoie pe care ei o proiectează-n mintea ta,
Că toți suntem target-uri pentru supermarket-uri.
Superficiali, super-viciați totu’-i relativ, și totuși toți vrem tot la superlativ.
Instinctul face soldați să lupte nativ dar motivația-i face superactivi,
Carnivori însetați ce beau din cupe, captivi în șapte păcate, ce-i fac de fapt să lupte tardiv.

Casso - Tenta Lirică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înecat până-n gât de cugete și urlete
Supuse ce scuipă spuse: „Apleacă-te și ai să vezi zâmbete!”
Da, mă uit în oglinda cioplită, se vede frica cumplită
Și-ntr-o clipă sticla-i zdrobită, pare atât de fericită.
Deasupra filtrez cu greu
Sublim în acest tărâm blestemat, cică-r fi creat de un zeu.
Gemete în surdină de ceva vreme
Mă simt bolnav cu muzica asta sculptată în propriile artere.
Captiv în catacombe eterne, buzunaru-mi așterne
Praf de pușcă pentru fiarele nopții ascunse în bezne.
Psihicul îmi joacă feste, văd umbre sute peste
Gratiile înguste, suflete uitate arse, uneori e vested.
Minți modelate pe posturi de control tehnic
Constant manipulate temeinic ca la carte, nemernic.
Lumi moderne unite-ntre ele, lipsite de putere
Modele de celule bolnave gata să erupă-n vene.
Pășesc temut cu pași mărunți într-un viitor neplăcut
Stau tăcut sub nori negrii ai unui infailibil trecut.
Tot ce văd parcă-i desprins din tablouri sadice
Spirale rătăcesc în vid formând manevre magice.
Străpung suflete chinuite sub pământuri antice
Aud voci din diferite părți interminabile în atacuri atice.
Teleport între dimensiuni galactice, tehnologie avansată
Unde roboții fac treburile casnice.
Suflete pierdute-n abis far’de-a înțelege
Cum au ajuns de pe front toți morți fără drept de alegere.
Timpul se scurge-n clepsidră fără pic de pauză
Săptămâni, luni, ani au primit absența fără motiv de cauză.
Este timpul să mă-ntorc de unde am plecat
Să le explic celor muritori tot ce-am învățat și am îndurat.
Se pare că-i ziua întâi și ce-a din urmă se subînțelege
Între rai și iad, ia zi tu ce-ai alege?

Johann Wolfgang Von Goethe - Culori Entoptice

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Uite la ce oglinjoare
Fizicianul nostru ține.
Fenomenu-i o-ncântare,
Gândul despre el un chin e.
Sus oglindă, jos oglindă,
Față-n față – anume-alese;
Drept cristal, în umbră blândă,
Spiritul teluric țese.
Când priveliști ți se-arată
Jocuri de culori, ca grații;
Raza serii reflectată
Se transformă în senzații.
Vei vedea un negru-n cruce,
Ochi de păun cum saltă;
Ziua razele-și reduce
Ca topite laolaltă.
Numele un semn devine,
În cristal lumina crește;
Astfel dulci reflexe fine
Ochiu-n ochi uimit privește.
Lasă macrocosmu-n forme
Fantomatic să se-agite,
Căci splendorile enorme-n
Cele mici se fac vădite.

Giuseppe Ungaretti - Nostalgie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când
noaptea dispare
puțin înaintea primăverii
și rar
cineva trece…
Peste Paris se-ndesește
o culoare închisă
de plâns.
Dintr-un colț
de pod
contemplu
liniștea nesfârșită
a unei fete
subțiri.
Bolile noastre
se contopesc.
Și ca duși aiurea
rămânem.

Ziq - Gânduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

STROFA 1.
Anul ’88 îl consider un debut,
Este anul în care eu m-am născut.
Am pornit la drum să fac ceva pentru toată lumea,
M-am născut să-mi fac speranțe în viața mea.
În drumul meu am întâlnit multe piedici și greutăți,
Multe aspecte ce nu mă înțelegeau, nu mă suportau,
Dar am știut cum să fac, cum să scap de ele,
Am știut să ocolesc toate obstacolele grele.
În mulțimea șoaptelor, eu auzeam ceva ce-mi plăcea:
„Nu asculta de alții, fiule, urmează-ți calea!”
Acest îndemn m-a ajutat să fiu mai ferm,
Să nu ascult de toată lumea, să fiu ca El.
Din prisma dușmanilor sau mai bine din prisma fanilor,
Am pus ambiție să fac ceva, nu mă las pe mâna banilor.
Așa ziceam în gândul meu, sperând ca într-o bună zi
O să mă vezi cântând pe scenă, să vă pot privi.
Banii nu mă fac pe mine, eu fac doar o zi senină (și bani),
Căci Dumnezeu a creat pentru noi o lume divină (în atâția ani).
Unii sunt nebuni declarați, Biblia e ca un martor,
Și să sperăm într-o lume bună, într-un alt viitor.

REFREN.
Dacă aș picta rimele pe care le-aș da,
Aș vrea să desenez cu grijă ce-mi spune inima.
Probabil aș ilustra viața mea din prima, fără defect,
Căci asta nu-i piesă, eu-s un autoportret.

STROFA 2.
Când mă gândesc la viață o fac cu o anumită limită,
Căci dacă cazi prea mult pe gânduri devii cel ce o imită.
Nu poți să crezi, nu poți să vezi un alt destin mai bun,
Căci viața va fi un drum fără petece, să sperăm (ceva mai bun).
Când mă gândesc la viitor privesc adânc la ceas,
Să calculez cu grijă clipele bune ce-au mai rămas.
Zilele bune văd că cresc, nimic mai bun în rest,
Viața-i ca un test pentru unii, ca un antrenament firesc.
Dacă ai călcat strâmb regreți, deci trebuie să respecți,
Respectă mai mult posibil oameni cât mai drepți.
Fii tu însuți binele, al tău educator,
Să ai parte doar de bine în sublimul viitor.
Să nu crezi în femei, să nu fii naiv sau să nu fii nativ,
Căci ce au femeile în suflet e un feeling negativ.
Unele fug doar după bani, iar altele după golani,
Ce-și bat mamele, iar în câțiva ani o să ajungă veterani.
Cât despre prieteni, hmm, nu am ce să mai zic,
Poate este prea greu și nu vreau să mă implic.
Tot ce pot să spun e că nu poți să ai un prieten bun,
Să fie la greu lângă tine, să aibă cu tine ceva-n comun.

Eugenio Montale - Presse Papiers

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când am publicat Buffalo și Keepsake
un critic ilustru și chiar prieten întoarse degetul mare
și decretă carență de sentiment de parcă
sentimental și amintirea ar fi incompatibile.
Ca să spun adevărul keepsakes în sens literal
am foarte puține. N-am turnuri înclinate
în miniatură, mini-gondole și alte
fleacuri dar am fulgere ce se aprind
și se sting. E tot bagajul meu.
Necazul e că amintirea nu e ierarhică,
ignoră precedențele și subsecvențele
și întunecă tot ce e important, sau a părut astfel.
Amintirea e un fitil, singurul care ne rămâne.
Se întâmplă să se desprindă și să trăiască pe cont propriu.
Ceea ce n-a fost luminat a fost corporal, nu viu.
Avem Zeii sau chiar un zeu la îndemână
fără să știm nimic de ei. Numai demenții înșfacă
vreun suflu. E o eroare că sunt pe pământ
și o plătesc.
Să-ți închei viața
în măcel și oroare
s-a putut întâmpla
din cauza abnormei dezvoltări a gândului
căci gândul nu e niciodată bun în sine.
Gândul e aberant din fire.
Era înfrânat o vreme de Zei invizibili
acum idolii sunt în carne și oase
și au poftă de mâncare. Noi suntem hrana lor.
Ceea ce e mai rău în oroare e ridicolul ei.
Noi credem că asistăm la ea imparțiali
sau aplaudând și suntem chiar materia ei.
Mormântul nostru nu va fi desigur un altar,
ci water-ul cui e flămând dar n-are cap.

Roman feat J Saw - Hoinar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1:
Zi de zi ca un hoinar
Pe loc nu pot sta, privesc în sus ca Icar
Mda, au postat pe stâlp o prostie iar
Oare nu-i aiurea acest panou publicitar?
Dragoș, ia fă la dreapta, schimb valutar
Așteaptă, să dau bani ca să iau tot bani
București, ești la fel ca și Chișinău
Mereu te uiți dacă-i ceva prin buzunarul meu
Acest mic Paris, mic nu pare
Blocuri gri despre care vorbea Tatae
Oamenii, fiecare cu grijile sale
Cu gândul la un viitor mai bun, vor schimbare
Unii, alții mereu se preocupă
De cine pe cine îl face cu cine se culcă
Multă ură, multă cianură, multă lume
Pierdută-n trafic, și-n Nike, și în costume
Un sunet, aș vrea să dau te rog dă mai încet
Noroc, ce faci? Noi încă îl așteptăm pe J
Apropo, Egris cum se numea piesa de ieri?
Mulțumesc, vreau să aud cum sună în XC90, salut!.

Refren:
Bine ai venit! Bine te-am găsit! Toate bune?
Toate bune nu-s dar când au fost de minune!?
Ai dreptate, dar știi și tu care e treaba! Care?
Toate ce se întâmplă nu se întâmplă degeaba!
Așa e, așa e, așa e când e viața
Nu tre’ să calc pe cadavre ca să ies în față
Așa e, așa e, așa e când e viața
Nu tre’ să calc pe cadavre ca să ies în față