Cât e de dificil să te edifici exact
Ce vrei și ce ești dispus să sacrifici de fapt
Poate fi timp puțin în care tre’ să vezi cu ochiul liber
Sute de mii de linii subțiri.
Și tre’ să te temi de conștiință, nu de zeu,
Tre’ să ai încredere în tine și credință-n Dumnezeu
Și chiar dacă ești soldat n-ai arme mereu
N-ai AMR-u frate, de-aia ți-e foarte greu
Să vezi diferența dintre propagandă și profeție
Onestitate și falsă modestie, demnitate și mândrie
Realitate și fantezie sau teatru-n acte și poezie
Uită-te man în jur, succesul nu-i numa’ de bun augur
Efectul a faptu’ că ai bani poate fi mai dur, fii mai matur
Sau sfârșești cu cuțitul la gât și p. ula la c. ur
Știu golani ce-au dat mai multă marfă decât Carrefour
Și pot să remarc subtil că dacă bagi un kil de vin, e bun
Dar dacă mai bagi și-un pill devii nebun și n-ai cum s-o mai arzi util
Dacă nu ești credincios și o arzi umil mai rămâne și varianta că ai c. oaiele prea subțiri
Niciodată n-am avut idoli
M-aș fi simțit ridicol într-un infim rol de discipol.
Familia, conștiința, școala, stresul, frații, strada, eșecul, succesul
Toate-ți asigură într-un fel sau altul progresul
Bineînțeles dacă le-acorzi interesul,
Că lumea e-un spital de drogați,
Fiecare avem filmele noastre, pisa-ne-am pe-ale celorlalți.
Fii deschis ca mentalitate, da’-i o linie fină între toleranță și iresponsabilitate
Și când eram tineri, fumam doar vineri, mai târziu o ardeam cu dealeri
Ardeam kile demonstrând uneori că viața-i ca-n filme
Începe comedie da’-n timp constați că-i thriller,
Deci bagă-n tine pastile și chiar bile dar nu mai aștepta nimic de la viitor, copile.
Tu zici că legalizarea-i o soluție, eu zic că nu neapărat, ca armata la revoluție
Sunt pentru tolerarea ei chit că te superi tu,
Da’ știu că reclama la români prinde ca super glue.
Și eu sunt antidrog în ce mai practic mod,
Practic sunt anti-tot și tot n-am antidot
Pentru atâtea care ne macină, asta pentru că Dumnezeu ne-a dat la toți o sarcină
Da’ dracii mă distrag la fiecare pagină,
Șoptindu-mi să închid cartea vieții și s-o las în paragină
Că oricum credința-i pur teoretică,
Și diavolul se împrăștie prin progresie geometrică.
Orice om caută o portiță să se mintă și atunci când vede-o oportunitate, profită.
De ce te faci că nu știi unde bat,
Că și cum cel de care vorbesc n-ai fi și tu de fapt?
Trecutu’-i un bumerang ascuțit, întorcându-se și lovindu-te în cap când te-aștepți mai puțin
Și-n timp înveți că nu poți păcăli timpul, gândește repede să poți gândi simplu
Și zi dac-atârni pentru hârtii să-ți ajuți familia, sau doar să-ți atârni bling-bling-uri
Sfârșind sigur prizonierul propriei mândrii în tripuri
Din care nu mai prea poți ieși singur.
Deci crede și nu-L cerceta pe Cel ce te-a generat
Sau cercetează până vei ceda iluziei de nevoie pe care ei o proiectează-n mintea ta,
Că toți suntem target-uri pentru supermarket-uri.
Superficiali, super-viciați totu’-i relativ, și totuși toți vrem tot la superlativ.
Instinctul face soldați să lupte nativ dar motivația-i face superactivi,
Carnivori însetați ce beau din cupe, captivi în șapte păcate, ce-i fac de fapt să lupte tardiv.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea vieții, balanța fragilă dintre bine și rău, și lupta interioară cu vicii și tentații. Artistul reflectă asupra valorilor, credinței și a presiunilor societății, îndemnând la introspecție și discernământ.