Strofa 1:
Zi de zi ca un hoinar
Pe loc nu pot sta, privesc în sus ca Icar
Mda, au postat pe stâlp o prostie iar
Oare nu-i aiurea acest panou publicitar?
Dragoș, ia fă la dreapta, schimb valutar
Așteaptă, să dau bani ca să iau tot bani
București, ești la fel ca și Chișinău
Mereu te uiți dacă-i ceva prin buzunarul meu
Acest mic Paris, mic nu pare
Blocuri gri despre care vorbea Tatae
Oamenii, fiecare cu grijile sale
Cu gândul la un viitor mai bun, vor schimbare
Unii, alții mereu se preocupă
De cine pe cine îl face cu cine se culcă
Multă ură, multă cianură, multă lume
Pierdută-n trafic, și-n Nike, și în costume
Un sunet, aș vrea să dau te rog dă mai încet
Noroc, ce faci? Noi încă îl așteptăm pe J
Apropo, Egris cum se numea piesa de ieri?
Mulțumesc, vreau să aud cum sună în XC90, salut!.
Refren:
Bine ai venit! Bine te-am găsit! Toate bune?
Toate bune nu-s dar când au fost de minune!?
Ai dreptate, dar știi și tu care e treaba! Care?
Toate ce se întâmplă nu se întâmplă degeaba!
Așa e, așa e, așa e când e viața
Nu tre’ să calc pe cadavre ca să ies în față
Așa e, așa e, așa e când e viața
Nu tre’ să calc pe cadavre ca să ies în față
Sensul versurilor
Piesa descrie viața de zi cu zi într-un oraș aglomerat, cu grijile și preocupările oamenilor. Reflectă asupra superficialității și a competiției din societate, dar și asupra speranței pentru un viitor mai bun.