Înecat până-n gât de cugete și urlete
Supuse ce scuipă spuse: „Apleacă-te și ai să vezi zâmbete!”
Da, mă uit în oglinda cioplită, se vede frica cumplită
Și-ntr-o clipă sticla-i zdrobită, pare atât de fericită.
Deasupra filtrez cu greu
Sublim în acest tărâm blestemat, cică-r fi creat de un zeu.
Gemete în surdină de ceva vreme
Mă simt bolnav cu muzica asta sculptată în propriile artere.
Captiv în catacombe eterne, buzunaru-mi așterne
Praf de pușcă pentru fiarele nopții ascunse în bezne.
Psihicul îmi joacă feste, văd umbre sute peste
Gratiile înguste, suflete uitate arse, uneori e vested.
Minți modelate pe posturi de control tehnic
Constant manipulate temeinic ca la carte, nemernic.
Lumi moderne unite-ntre ele, lipsite de putere
Modele de celule bolnave gata să erupă-n vene.
Pășesc temut cu pași mărunți într-un viitor neplăcut
Stau tăcut sub nori negrii ai unui infailibil trecut.
Tot ce văd parcă-i desprins din tablouri sadice
Spirale rătăcesc în vid formând manevre magice.
Străpung suflete chinuite sub pământuri antice
Aud voci din diferite părți interminabile în atacuri atice.
Teleport între dimensiuni galactice, tehnologie avansată
Unde roboții fac treburile casnice.
Suflete pierdute-n abis far’de-a înțelege
Cum au ajuns de pe front toți morți fără drept de alegere.
Timpul se scurge-n clepsidră fără pic de pauză
Săptămâni, luni, ani au primit absența fără motiv de cauză.
Este timpul să mă-ntorc de unde am plecat
Să le explic celor muritori tot ce-am învățat și am îndurat.
Se pare că-i ziua întâi și ce-a din urmă se subînțelege
Între rai și iad, ia zi tu ce-ai alege?
Sensul versurilor
Piesa explorează o realitate distopică și sufocantă, plină de suferință și pierdere. Naratorul se confruntă cu amintiri dureroase și o lume lipsită de speranță, căutând un sens într-un univers haotic și tehnologizat.