Reflecții asupra vieții – Versuri.pro

Sara Teasdale - La Miezul Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A venit vremea-n sfârșit să înțeleg ce-i viața,
Nimic n-are sfârșit și totul începe de fiecare dată,
Iar marile victorii ce păreau atât de minunate
N-au fost, de fapt, câștigate niciodată.
Chiar iubirea, căreia-n mintea-mi casă i-am clădit,
E doar un oaspete prolific, întârziat confuz în drum,
Iar muzica, laudele prietenilor și râsul lor zglobiu
Nu-s cu nimic mai bune decât odihna mea de-acum.

Sshinobi - Freestyle Pentru Versuri Hip-Hop

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hai să vorbim, inimă, n-am mai vorbit de mult
Ce s-a întâmplat cu tine, pe ce stradă te-ai pierdut?
Știu că te-a durut și printre câte-ai trecut
Dar când ai înnebunit, aproape că m-ai omorât
N-am știut să aleg, iar tu mă puneai să aleg
Până când am amețit pentru că mă învârteam în cerc
Încerc acum să văd ce dracu’ e cu tine
Nu mai vorbești cu mine de câțiva ani de zile
Ce s-a întâmplat? Unde ai plecat?
Eu credeam că rămânem împreună. Ce c***!
Unde te-ai băgat? Ascuns în întuneric eu rămân
Eu rămân nemernic, mintea mea a început să piardă
Ușor, ușor mă pierd și eu, cu toate că am înțeles
C-ar trebui să înțeleg totul din mers
Pentru că n-am timp să mă opresc, degeaba mă opresc
Oricum nu învăț nimic dacă mai golesc
Vreau să admir peisajul, care p***a mea e treaba?
Eu nu vreau să merg aiurea, eu nu vreau să stau degeaba
Vreau să continui viața, tu-mi spui că e prea devreme
Eu vreau s-o iau din timp, în p***a mea, cât mai am vreme
Pentru că tot ce vine, vine de la sine
Multe lucruri nu mai merg, nu mai merg așa de bine
Poate că am înțeles că stau pe loc, în p***a mea
Nu mă gândesc la altceva, mă gândesc la viața mea
Pentru că am cules cam multe până acum
Și de-o bucată de vreme, în p***a mea, parcă devin nebun
Vorbesc cu inima, de parcă asta ar putea vorbi cu mine
De atâția ani de zile dă cu pumnii în piept
Și nu cred că înțeleg, de fapt nu cred că accept
Orice c***t mă îndrept, altă lume
Nu mai vreau nimic, nu cred ceea ce cred
Alții despre mine, mi se rupe fix în p***a
Ce crezi tu, bai? Fine!
Pentru că am trecut prin destule până acum
Mulți spun că sunt nebun doar că sunt bun
La ceea ce fac niciodată nu mă retrag
Și dacă mă retrag, o fac cu stil
În p***a mea, nu tac!

Macrossun - Plecarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-a fost greu să aflu
cum să scutur praful
fără să mă mint, fără să-l ating pe altul.
Am zile numărate, ce lăsăm în spate?
Unele greșeli nu mai pot fi reparate!.
La câte lacăte am avut, împacă-te
cu faza că dacă te
îngheț – îmbracă-te.
Am văzut căldura și nici n-o pretind,
voi ați inventat emoții și v-ați șters pe mâini.
Eu încă mă deschid din stimă,
dar inteligența vieții e retrospectivă.
Farmecul se va epuiza într-o zi
și o minte nouă se va naște din explo-zii.
De multe ori plecarea e un nou succes,
mai mult neobservat pentru că-i subînțeles,
dar toate astea-s teorie pe hârtie,
oare viața-n operații matematice e vie?.
Unii au nevoie de dovezi și
unii au nevoie de credință,
unii au nevoie de dovezi și de credință,
nu faci decât să te minți cu tendințe.
Uneori lucrurile sunt atât de clare
încât nu mai au nevoie de vreo demonstrare
și până să închei isprava
nu săpa prea adânc c-o să te ardă lava.
Ne-am cam rătăcit prin problemele științei,
prețul plătit a fost uitarea ființei,
deghizarea asta mult nu ține,
tu fii onest și vei avea probleme mai puține.
La ce bun emoția unui actor stresat
pentru niște spectatori dezinteresați
cu umerii lăsați pe urmele lui Sartre,
indeterminarea m-a adus la libertate.
Sensul nu e niciodată dat,
el trebuie să fie construit și surpat
până la esență cu toată certitudinea,
nimic nu se schimbă decât atitudinea.

Chimie - Viața Ca Un Vis (Prod. Gazah)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și cum stăteam așa și mă uitam pe geam,
Văd un puști și-mi amintesc de cum eram,
Și realizez că nu îmi amintesc deloc
Copilul se uita prin mine fix la bloc.
Mă uit mai bine la copilu’ ăsta,
Are ochii roșii, o țigară în mână,
Din care trage ca boss-ii,
E foarte întunecos și nu pot să îl citesc,
Nu pot să mă țin să nu-i vorbesc.
Guess who totu’ pe geam, îl abordez direct
Stau la etajul unu, nu ne auzeam perfect,
Conversăm despre lucruri importante,
Foarte greu de exprimat, trebuiau notate
Inexplicabil ca în desene animate,
Mai ceva, parcă-i un roman de Eliade, da
Cu cine vorbești, cum cu cine, vecine?
Vorbeam aici cu copilu’ și mă întorc nu e nimeni,
și mă întorc nu e nimeni, și mă întorc nu e nimeni,
Stăteam aici cu copilu’, și mă întorc nu e nimeni,
și mă întorc nu e nimeni,
Ok! Pace vecine, da mă întorc nu e nimeni,
Și mă întorc nu e nimneni, și.
Mă întorc la scris, convins că viața-i un vis,
Și că toți ar trebui să trăim in paradis, că
Propria ta viața singur, nu o știi pe de rost,
O să-și bată alții capu’ s-o pătrundă cum a fost [x2].
Propria ta viață singur, nu o știi pe de rost,
O să-și bată alții capu’ s-o patrunză cum a fost
Poate micile mizerii unui suflet chinuit,
Mult mai mult vor atrage decât tot ce ai gândit. [x2]

Samurai - Oricum Ar Fi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Voiam să știi că totul e bine
Și planta aia pe care o creșteai
S-a făcut mare, e aproape cât tine
Tu ai rămas tot obsedat de rime
Ne zici mereu cum te țin departe de greu
Și cum îți apar pe file
Voiai să fii nemuritor și de multe ori
Te înțeleg perfect și cred că tu chiar meriți tot
Da’ tre’ să ai răbdare
Ia-le care, cum, când poți
Tu tre’ doar să fii tare, frate
Că oricum suporți
Și oricum astăzi merge bine treaba, ca pe roți
Ai deschis destule porți, banii vin, cheltui cât poți
Și frații care te blamau, acum se arată toți
Interesați de aurul pe care nu credeau că-l porți
Știai că într-o zi o să te scoți
Și vreau să știi că n-a fost chiar atât de simplu
Cum credeai, deloc
Încă mai tresari în somn
Te agiți, nu poți să dormi
Tălpile încă te dor că ai trecut desculț prin foc
Da’ știi ce ai noroc?
Că nu ești niciodată singur..
Ai un înger păzitor și te topești când îi vezi chipul
În clepsidră a stat timpul
Marea a spălat nisipul
Cerul s-a deschis, soarele aruncă raze să le prinzi tu
Da’ văd că ții tot dinadinsul să lovești abisul
Vezi să nu te prindă fi-tu că încă te joci cu pixul
Și uite ce vreau să decizi tu:
Gândește-te, chiar merită să te prindă ai tăi
Și să le nărui visul?
Prințesa încă te iubește și-n castelul tău
E liniște, da’ seara torni și a doua zi mereu îți e rău
Știu că, de mic, să te faci varză a fost viciul tău
Și-mi pare rău să te anunț, da-i tot deliciul tău
Ți-ai zis, acum vreo 10 ani, că o să închei cu drama
Că n-o să mai scrii piese triste despre tata, mama
Da’ încă îi tai cu lama când mic-ul îți umple palma
Parcă se deschide rana, spui mereu că asta e karma
Și încă încerci să îți dai seama dacă drumul ăsta
E fără de sfârșit, sau o să te lovești de-un zid
Și n-o să poți să-l sari..
De-aș știi măcar de un’ să încep
Mi se pare un vis că am ajuns să trimitem scrisori prin timp
Am pus în plic câteva poze: prima e cu planta mea
Bănuiesc că țin la ea și voiam să știu dacă e ok
De mine ce să întreb? Am reușit? Mai sunt întreg?
Că muzica sunt sigur că încă-mi curge din piept
Mai bine îmi zici direct, de câte ori tre’ să mă înțep
Înainte să înțeleg când tre’ să stau, când tre’ să plec..
Cu vinul sec încă îmi place să petrec? Cu bluntul?
Prințesa mea ce face? Sper că nu-i acum cu altul..
E rece patul, când mă pun să dorm tresar în somn?
Mai sunt cu capul sau am reușit să-mi dau potol?
Serile mă înec cu vin, rece mă suspend în timp
Bănuiesc cam ce devin: Legendă Vie, un mit
Sunt fericit când le așez pe beat? Sau tot cu drama?
Încă scriu piese triste numai despre sor-mea, mama?
Oricum ar fi, aș vrea să-ți amintesc să înaintezi
Nu e timp să lamentezi, mereu tre’ să dai un test
Da’ bănuiesc că știi mai bine acum, c-ai înțeles
Pe unde te situezi pe drumul ăsta pe care-l urmezi
Nu e riscant să vezi în timp? Nu ești tentat să schimbi?
Sunt așa cum eram în vis? Poate mai am puțin..
A fost un chin, sunt sigur, dar pân’ la urmă, zi-mi tu..
Chiar a meritat efortul, sau mai mult am pierdut timpul?

Haarp Cord - Nu Mai Sunt Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu cu Sagace Snephrue, un beat pentru România
Din centru ca să spargă occidentul
Din Spania în Bilbao, pe calea lui Taol
N-am o rimă ca o got the power
Și nu e flower, mă transform ca Saor
La ei evrei e Pavel, în stravona Paul
Pe Dumnezeu eu îl laud și eu îl caut
Și nu îi aud pe dracii din naod
Care dau faul, 4 7 ak-ul
Driblez ca Raul în sunet de brâur
Și rime de râur, brigăzi de centauri
La toate le zic pa-pa
Ca papa din scaun
Mai cheaun ca un roman trezit la 6 dimineața
Din somn să spele wc-ul cu un furtun
Și greutățile îl lasă pe fus cu un..
Furtuna trece, nu rămân decât să spun
Eram un om tăcut, mizantrop și nocturn
Cu apucături de păgân
Schizofrenic nebun
E uman autistule, voluționist, anarhist.

Refren:
Am zis că țin drumul drept oricât ar fi de greu
Să lupt răbdător cu toți demonii din capul meu
Ce încearcă mereu să mă abată de la traseu
Azi mă uit în trecut și parcă nu mai sunt eu x2.

Străbat lumea întreagă de-a lungul, de-a latul
Pe drum borne de kilometraj de la un capăt la altu’
Car un bagaj de cunoștințe, memorii și dorințe
Din care scot muniție camarazilor de expediție
Plecat din kilometrul 0 tăcând ani la rând
Interacționând cu restu’ stând calm, râzând sau plângând
Sentimente pure din instincte nealterate
Cu timpu’ influențe nebune mă lasă cu instinctele leșinate
De rute începute și terminate legând prietenii trainice
Ori vânturate de vremuri zbuciumate
Înaintând pe străzi aglomerate nu bat pasul pe loc
Vreau să scap de oraș, prea aici mă sufoc
Kilometrajul crește, adun rele, produc necazuri
Schimb macazul dar vântul schimbării îmi crapă obrazul
Bagăm verde ca prazul până cădea ambalaju’
Mă ridicam și mă prezentam Mihai ca Viteazu’
Nu fac nazuri, stau treaz cu mintea limpede
Nu concep să mai ard degeaba gazul
Ca un scripete ridic blocuri de piatră
Mesaje din alta vorbesc ulterior despre mortul din groapă
Mama, tata sufletul meu se frânge
Sunt la răscruce, un ochi îmi râde, celălalt plânge
Viața asta-i hoață, uneori mă bagă în ceață
Alteori îi prind claritatea dis de dimineață.
Varietatea de specii, selecții naturale
În care fiecare luptă cu frica și vanitatea
Și pe toate le învăț zici că îți călesc toată harta
Dar parcă nu îmi aparțin, simt că viața îmi este soră moartă.

Echo - Zombie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Refren: (2x)
Alunec ca un prost, e tot mai fină gheața,
Tot mă întreb, oare cât pot întinde ața?
Zâmbetul îmi maschează foarte bine fața,
Sunt ca un zombie rătăcit când vine dimineața.

Strofa 1:
Sunt sătul de oameni, de păreri și de condiții,
Am căutat faima și banii, le-am făcut din propoziții,
Am vrut atenție cu carul, acum caut esența vieții,
Dau lecția mai departe să nu te dai de toți pereții,
Vezi când ieși pe ușă, să fii sigur că o să pleci,
Lumea-i destul de mare, în mare e ca un meci,
Toți aleargă după bani, mulți nu-i mai prind în veci,
Mulți văd în ei lumină chiar dacă trăiesc în beci,
Acasă aveai totul pe tavă când mama te servea,
Obosită cum era, tot îți făcea, tot îți dădea,
Că avea bani sau că n-avea, făcea ea pe dracu-n patru,
Să poți sta tu sătul, să nu te uiți cum mănâncă altul,
Copilăria s-a cam dus, anii trec degeaba,
Pe părul mamei s-a cam lăsat zăpada,
Momente din trecut nu le mai trăiești în veci,
Mâinile calde ale mamei, poate acum sunt reci.

Refren: (2x)

Strofa 2:
N-am pus preț pe clipe, doar pe alcool și pe tutun,
Nu m-am concentrat pe viață, ci doar cât să mai pun,
Nu am vrut să văd iubire, mi-ajungeau 15 minute,
Femeia te schimbă, însă eu schimbam prea multe,
O să găsești liniștea punând costumu-n umeraș,
În timp ce te retragi găsind pacea la margine de oraș,
Să te bucuri de tot ce poți face cu propriile mâini,
Înconjurat de copii, nu de șacali, țepari și câini,
Suntem roboți programați să producă cât mai mult,
Fantome ce bântuie degeaba, uitate demult,
Cu ochii obosiți înțelegi mult mai bine realitatea,
Că ai timp de gândire să vezi unde și cum e dreptatea.

Refren: (2x)

Echo - Timpul Trece (Prod. Echo)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1:
Privesc rece, cum timpul trece,
Văd oameni cu frică de viață, nouă din zece
Apa vieții, începe să se sece,
Fericirea bate la ușă, te anunță că vrea să plece
Ce faci când dezamăgirea, vrea să te-nece?
Când vrei să-i spui cuiva ce simți, și nu te înțelege?
Te mai miri că nu ai prieteni, și te întrebi „de ce?”
Când tu lucrezi ca un robot, de la 8 la 19:00
Te pricepi la ceva, toți de văd un beneficiu
Și-ți întorc spatele atunci, când le ceri un serviciu
Când ai nevoie de ei, toți te lasă-n pace
Și e dovada clară, că banul și numele te face
Unde suntem? Da stai, unde am fost?
Și ce dracu mai contează, dacă nimic nu are rost?
Unde e inteligența ta, când tu mori tot prost?
Azi poți să ai parte de iubire, dar și de-aia contra-cost

X2 REFREN:
Viața trece, mă lasă rece
De-aia am momente când mă bucur de ea cât zece,
Nu mă poți judeca, ăsta-i felul meu de-a fi
Și n-am altă replică la situație, decât „C’est la vie”

Strofa 2:
Când totul merge bine, și pare a se îndrepta
Poate afli că prietenul tău, îți mai trage țeapă ca femeia ta
Și tot așa, situația poate continua
Când viața ți-o bate în cuie, nimeni nu o poate schimba
La ce prostie văd în jur, toți se cred un fel de Rocky
Și creierul-mi spune, că-mi urăște ochii
Alergi alert, de parcă tre’ să-l prinzi pe Moby
Linistea și pacea, o găsești doar pe fundul gropii
Timpul trece, cum zicea Paler odată:
„Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată”
Învață să te bucuri, de-o mamă și un tată
Că-i singurul cadou scump, ce l-ai primit vreodată
Esti cu gașca în oraș, te sună ma-ta disperată
Nu-i respinge apelul, de șmecher, că poate-i ultima dată
Viața e ca o furtună, te surprinde dintr-o dată
Hai dansează-n ploaie, c****, pentru prima dată.

Epoch - Juubito

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu mă privește ce fac restul printre resturi,
Îmi iau viața-n piept ca un cuțit și fac demersuri.
Stres continuu și mă vezi, lucrez asiduu
Și mai beau o ber’ lin – să vezi cum îmi cade zidu’.
Gen, fac naveta când beau și vreau spațiu,
Toate ‘August’, până mă fac poet, ca Horațiu.
Se prind unii de dume și le descifrează, cică,
Am un Sharingan în frunte, care mi se decalcifică.
Se multiplică probleme care n-au rost,
Sens, rațiune, logică și văd că mă tot iau de prost.
Mai că m-aș abține, ca-ntr-o zi de post,
Da-s chitros, că mi-e greu să trec peste ce a fost.
Se leagă idei în cap, ce încep să prindă formă,
Doar că ăsta nu-i un job, să lucrez întreagă normă.
Asta nu-i evoluție, chit că mă transformă,
Am ales să fiu cu capu-n nori, deci lasă-mă să dorm, mă!
Nu-i vorba de distanță, ci de îndepărtare,
Ce nu vezi în depărtare încă pare că nu te doare.
Și ce te ține pe picioare-i tot îndurerare,
Ce-i drept tre’ să-nveți să-nduri ca să fii tare..
Și vezi duri fără cusur, privind din obscur,
Am devenit neatent la detalii și cât timp fur,
Din viața ta și tot ce s-a legat de-ndată,
Când ai renunțat la tine? Te-ai întrebat vreodată?

Shushi Shu feat C. O. D. - Am Nimic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Shushi Shu:
Scuip lavă prin cuvinte către suflete murdare
Ridic demoni întunecați din nisipuri mișcătoare
Cu aceeași încordare
Încerc o nouă abordare
Să te fac să mă-nțelegi, și să ajungi la acceptare
Mă doare sufletu’, exact ca într-o zi de doliu
Vad cum priviți la portofel, eu privesc la portofoliu
Și vă lovesc în orgoliu,
Vă aleg aleatoriu
Stând calm și urmărind din același fotoliu
Semne de întrebare vor să mă afunde în ceață
Când mă trezesc cu aceleași temeri în fiecare dimineață
Și-mi provoacă greață,
Același efect de turmă
Cu zâmbete aruncate ca și rufele pe sârmă
Întors din întuneric, am retina șifonată
Vad cum iluzii deșarte combat cea de-a 7-a artă
Trec de aceeași poartă,
Consultând aceeași hartă
Și la sfârșit, mă țin de mână cu aceeași consoartă
Numită viața….

C. O. D. :
Am lăsat în umbră tot, acolo te afli și tu
N-ai cum să salvezi o ființă când ea spune nu
Îți asculți zeitățile, ele te trag în mormânt
Adu-ți aminte cum au abuzat de tine în trecut..
Rasa omenească e contemporană cu prostia
Când te afunzi în una din două, jos pălăria!
Mă definesc prin scârbă, nu mai sunt om
Prefer să mă pierd prin unghiuri ca Platon
Platforma conștiinței mă strigă, mă seduce
Fiecare zi zbate un nou cui în cruce
Adună-ți esențialu’
Până descoperi banalul’
Să vezi cum zarul uman îți decide finalul’…
Penumbrele încă mor, miroase a viață
Relația dintre două suflete naște discrepanță
Eu exist doar prin ficțiune, respir prin pași
Când te cheamă viitoru’, vezi în urmă ce lași!