Eu cu Sagace Snephrue, un beat pentru România
Din centru ca să spargă occidentul
Din Spania în Bilbao, pe calea lui Taol
N-am o rimă ca o got the power
Și nu e flower, mă transform ca Saor
La ei evrei e Pavel, în stravona Paul
Pe Dumnezeu eu îl laud și eu îl caut
Și nu îi aud pe dracii din naod
Care dau faul, 4 7 ak-ul
Driblez ca Raul în sunet de brâur
Și rime de râur, brigăzi de centauri
La toate le zic pa-pa
Ca papa din scaun
Mai cheaun ca un roman trezit la 6 dimineața
Din somn să spele wc-ul cu un furtun
Și greutățile îl lasă pe fus cu un..
Furtuna trece, nu rămân decât să spun
Eram un om tăcut, mizantrop și nocturn
Cu apucături de păgân
Schizofrenic nebun
E uman autistule, voluționist, anarhist.
Refren:
Am zis că țin drumul drept oricât ar fi de greu
Să lupt răbdător cu toți demonii din capul meu
Ce încearcă mereu să mă abată de la traseu
Azi mă uit în trecut și parcă nu mai sunt eu x2.
Străbat lumea întreagă de-a lungul, de-a latul
Pe drum borne de kilometraj de la un capăt la altu’
Car un bagaj de cunoștințe, memorii și dorințe
Din care scot muniție camarazilor de expediție
Plecat din kilometrul 0 tăcând ani la rând
Interacționând cu restu’ stând calm, râzând sau plângând
Sentimente pure din instincte nealterate
Cu timpu’ influențe nebune mă lasă cu instinctele leșinate
De rute începute și terminate legând prietenii trainice
Ori vânturate de vremuri zbuciumate
Înaintând pe străzi aglomerate nu bat pasul pe loc
Vreau să scap de oraș, prea aici mă sufoc
Kilometrajul crește, adun rele, produc necazuri
Schimb macazul dar vântul schimbării îmi crapă obrazul
Bagăm verde ca prazul până cădea ambalaju’
Mă ridicam și mă prezentam Mihai ca Viteazu’
Nu fac nazuri, stau treaz cu mintea limpede
Nu concep să mai ard degeaba gazul
Ca un scripete ridic blocuri de piatră
Mesaje din alta vorbesc ulterior despre mortul din groapă
Mama, tata sufletul meu se frânge
Sunt la răscruce, un ochi îmi râde, celălalt plânge
Viața asta-i hoață, uneori mă bagă în ceață
Alteori îi prind claritatea dis de dimineață.
Varietatea de specii, selecții naturale
În care fiecare luptă cu frica și vanitatea
Și pe toate le învăț zici că îți călesc toată harta
Dar parcă nu îmi aparțin, simt că viața îmi este soră moartă.
Refren:
Am zis că țin drumul drept oricât ar fi de greu
Să lupt răbdător cu toți demonii din capul meu
Ce încearcă mereu să mă abată de la traseu
Azi mă uit în trecut și parcă nu mai sunt eu x2.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema transformării personale și a luptei cu sine. Artistul reflectă asupra trecutului său, recunoaște evoluția sa și exprimă sentimentul de a nu mai fi persoana care era odată. Este o călătorie introspectivă despre depășirea obstacolelor și găsirea unui nou drum.