Refren: (2x)
Alunec ca un prost, e tot mai fină gheața,
Tot mă întreb, oare cât pot întinde ața?
Zâmbetul îmi maschează foarte bine fața,
Sunt ca un zombie rătăcit când vine dimineața.
Strofa 1:
Sunt sătul de oameni, de păreri și de condiții,
Am căutat faima și banii, le-am făcut din propoziții,
Am vrut atenție cu carul, acum caut esența vieții,
Dau lecția mai departe să nu te dai de toți pereții,
Vezi când ieși pe ușă, să fii sigur că o să pleci,
Lumea-i destul de mare, în mare e ca un meci,
Toți aleargă după bani, mulți nu-i mai prind în veci,
Mulți văd în ei lumină chiar dacă trăiesc în beci,
Acasă aveai totul pe tavă când mama te servea,
Obosită cum era, tot îți făcea, tot îți dădea,
Că avea bani sau că n-avea, făcea ea pe dracu-n patru,
Să poți sta tu sătul, să nu te uiți cum mănâncă altul,
Copilăria s-a cam dus, anii trec degeaba,
Pe părul mamei s-a cam lăsat zăpada,
Momente din trecut nu le mai trăiești în veci,
Mâinile calde ale mamei, poate acum sunt reci.
Refren: (2x)
Strofa 2:
N-am pus preț pe clipe, doar pe alcool și pe tutun,
Nu m-am concentrat pe viață, ci doar cât să mai pun,
Nu am vrut să văd iubire, mi-ajungeau 15 minute,
Femeia te schimbă, însă eu schimbam prea multe,
O să găsești liniștea punând costumu-n umeraș,
În timp ce te retragi găsind pacea la margine de oraș,
Să te bucuri de tot ce poți face cu propriile mâini,
Înconjurat de copii, nu de șacali, țepari și câini,
Suntem roboți programați să producă cât mai mult,
Fantome ce bântuie degeaba, uitate demult,
Cu ochii obosiți înțelegi mult mai bine realitatea,
Că ai timp de gândire să vezi unde și cum e dreptatea.
Refren: (2x)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului, regretelor și căutării sensului în viață. Vorbește despre dependențe, pierderea inocenței copilăriei și importanța familiei, toate acestea dintr-o perspectivă melancolică.