Shushi Shu:
Scuip lavă prin cuvinte către suflete murdare
Ridic demoni întunecați din nisipuri mișcătoare
Cu aceeași încordare
Încerc o nouă abordare
Să te fac să mă-nțelegi, și să ajungi la acceptare
Mă doare sufletu’, exact ca într-o zi de doliu
Vad cum priviți la portofel, eu privesc la portofoliu
Și vă lovesc în orgoliu,
Vă aleg aleatoriu
Stând calm și urmărind din același fotoliu
Semne de întrebare vor să mă afunde în ceață
Când mă trezesc cu aceleași temeri în fiecare dimineață
Și-mi provoacă greață,
Același efect de turmă
Cu zâmbete aruncate ca și rufele pe sârmă
Întors din întuneric, am retina șifonată
Vad cum iluzii deșarte combat cea de-a 7-a artă
Trec de aceeași poartă,
Consultând aceeași hartă
Și la sfârșit, mă țin de mână cu aceeași consoartă
Numită viața….
C. O. D. :
Am lăsat în umbră tot, acolo te afli și tu
N-ai cum să salvezi o ființă când ea spune nu
Îți asculți zeitățile, ele te trag în mormânt
Adu-ți aminte cum au abuzat de tine în trecut..
Rasa omenească e contemporană cu prostia
Când te afunzi în una din două, jos pălăria!
Mă definesc prin scârbă, nu mai sunt om
Prefer să mă pierd prin unghiuri ca Platon
Platforma conștiinței mă strigă, mă seduce
Fiecare zi zbate un nou cui în cruce
Adună-ți esențialu’
Până descoperi banalul’
Să vezi cum zarul uman îți decide finalul’…
Penumbrele încă mor, miroase a viață
Relația dintre două suflete naște discrepanță
Eu exist doar prin ficțiune, respir prin pași
Când te cheamă viitoru’, vezi în urmă ce lași!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu deziluziile vieții și cu propriile temeri. Artiștii reflectă asupra condiției umane, a pierderii și a căutării unui sens într-o lume adesea lipsită de speranță.