Grigore Hagiu - Portret Uitat
În nemișcare / Vag îngândurată / Numai poteca pe care stai / Alunecă departe. / … →
În nemișcare / Vag îngândurată / Numai poteca pe care stai / Alunecă departe. / … →
Rostesc cuvinte / Ca să iau aer. / Adorm, / Ca să nu mai știu. … →
Nu îl poți numi robot, / Are prea multe sentimente / Și prea multe probleme … →
Pe lungi canaluri lunecă grăbit / Sau lent, pe sub Rialto, noapte, zi, / Dau … →
Din nou hoinărind prin anticul parc, / O, calmul florilor roșii și galbene. / O, … →
Oglindă roz: chip respingător / Ce-apare în beznă-ndărăt, / Plânge sânge din ochi sparți ce … →
În dimineața aceea / norii erau niște draperii fantastice / falduri de plumb ale unei … →
Frumoșii mei brazi încărcați / de albe înțelesuri umane, / mâine va fi noapte. / … →
Din când în când îmi notez / două trei vorbe ca să nu le uit, … →
Sunt cu mine tot timpul, aievea este un cuvânt prea / neîncăpător, tot timpul este … →