Din când în când îmi notez
două trei vorbe ca să nu le uit,
apoi într-un coș de nuiele pe pat
la umbră mă culc și aștept.
După un timp vine una
mă acoperă cu aripile ei, îmi cântă melodii preferate,
se miră singură: „Pe ce lume trăiești?”
și iar mă leagănă, nani-nani, mă enervează
până se face întuneric și ne-nserăm,
până trece câinele fără cap.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a amintirilor. Naratorul se lasă purtat de gânduri și așteaptă o evadare din realitate, într-o lume a viselor și a nostalgiei.