Oglindă roz: chip respingător
Ce-apare în beznă-ndărăt,
Plânge sânge din ochi sparți ce nu văd
Se joacă cu șerpi morți bârfitor.
Omăt prin scorțoasa cămașă curgând
Peste negrul obraz, purpuriu,
Ce se sparge-n bucăți, un pustiu
De planete străine, mormânt.
Păianjen apare în beznă-ndărăt
Plăcere, chipul tău un mormânt.
Sânge prin scorțoasa cămașă curgând
Plânge omăt din ochi sparți ce nu văd.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de disperare și reflecție asupra morții și a unui chip respingător văzut într-o oglindă. Versurile creează o atmosferă întunecată și macabră, sugerând un pustiu interior și o confruntare cu propria mortalitate.