Zâmbete perfide neînţelese,
ce le vrei sincere şi nu-s,
le asculţi doar aparent, eşti dus…
Lăuntru-s răbufniri perverse.
Eşti fericit, cum îţi doreai,
când fără ştire pici în transă;
nu îţi explici nici pasa proastă,
nici pierderea din ce aveai?
Prietenilor vechi de-o viaţă
brusc le atribui doar defecte;
zeci de-amintiri devin infecte…
Impenetrabil eşti, de gheaţă.
Iubitei ce-o adori pe veci,
nu-i mai aduci cadouri, flori;
în gând te chinui s-o omori…
O laşi în lacrimi, chin şi pleci.
E straniul răului profund;
te lupţi cu el, îl simţi prezent,
e propriul tău subconştient…
Te vrea zăcând, vise-ngropând!
E Samuel, Behemot, drac,
e-Aspida, Belzebut, Leviatar,
e-Azazel, Asmadeu, e Beliar,
e-Alcor, Satan, e tartor peste veac!
Sensul versurilor
Piesa descrie influența negativă a subconștientului, personificat ca un diavol, asupra comportamentului și relațiilor unei persoane. Aceasta duce la alienare, răutate și distrugerea legăturilor afective.