Versuri corectate și adnotate
Geometrie bahică.Hrănit mai mult cu lapte și iaurt,Un grec văzu cu mintea-i înțeleaptăCă între două puncte, cel mai scurtDin drumuri, cu putință, e o dreaptă.Dar axiomul devenit banalȘi însușit de vremile-acesteA fost atunci precum va fi și esteValabil doar pe-un plan orizontal.Și dacă vrei să tragi învățătură,Un plan orizontal, când te gândești,Constați că nu există … Citește mai mult
Serenade Demonice.O ceată-ntunecată s-a opritTăcută și răsleață la răscruce;Atât de grea îi cade-n asfințitTortura de-a nu ști-ncotro s-apuce.Cât fuse ziua clară s-a-mbuibatCu cântece și joc în loc de pâineȘi beată de plăcere a uitatDe grija zilei groaznice de mâine.Dar seara se coboară răcoroasăȘi-amurgul sărbătoarei e amarCa drojdia cea neagră ce o lasăNăspritul must pe fundul … Citește mai mult
La hanul alinării.Deodată m-am trezit,Şi harmăsarii disperăriiÎn spulber de spumă-au poticnit.Din umbra pridvorului şi-a scării-Tu, scumpo, mi-ai zâmbit!Mi-ai zis: Străinule pribeag,De ani te-aştept şi te-am dorit.Când mi-ai sosit în prag,E soarele la asfinţit.Îmi vii cu albe flori la tâmpleŞi mă găseşti între ruine.Ce are să se-ntâmple,O, călătorule străine?
Nu, a ta moarte.Nu, a ta moarte nu-mi folosește;Nu astă jertfă eu n-am dorit;Dă-mi numai pacea care-mi lipsește,Pacea adâncă ce mi-ai răpit.Ia-mi suferințe aspre, turbate,De adânci chinuri veșnic izvor,Zile amare, nopți tulburate,Pline de tine, de-al meu amor.În zadar ochii-ți arată iubireaCe ești departe de-a o simți;În zadar chipu-ți poartă mâhnirea,Umbra durerii, ce m-amăgi.Sub astă mască … Citește mai mult
Nebunia și Amorul.În niște fabule un poet scrieCă Nebunia și pruncu-AmorSe jucau singuri pe o câmpie,În primăvara vieții lor.Știți că copiii cu înlesnireGăsesc sujeturi de neunire;Ei dar odată se gâlceviraPentru o floare ce întâlnira.Striga Amorul în gură mare;Cealaltă, însă, minut cumplit!Îl izbi-ndată atât de tare,Cât de lumină ea l-a lipsit.Adânc copilul simți durere,Rămânând astfel fără … Citește mai mult
Vinul.Îmi strâng durerea în inimă, ca-n teasc.Din ea, mustind, poemele se nasc;Și fierbe mustul-n clocot rubiniu,În butii cu cerc de fier de-abia-l mai țin.S-a limpezit apoi în căni de lutȘi locul de mireasmă s-a umplut.Ulcelele-nflorite îl cuprindÎn smalțul lor? și mâinile se-ntind.Să ia din rodul viei. Dar ce vreți,Voi, buze întinate, voi ochi beți?Voi de-nzadar … Citește mai mult
Un ceas e de când anul trecu.Un ceas e de când anul trecu… Mi-aduc aminteCu ce nădejdi zâmbinde, ce dulce a-nceput:Ce vie salutare din inima fierbinteL-a primit! ce seară! De-anu-atunci trecut.Ziceam: “S-a dus s-acesta c-o parte din viață,Dar ziua lui din urmă cu drag o pomenesc;Frumos apus vestește frumoasă dimineață,Și anul ce începe tot astfel … Citește mai mult
Corbi și barză.Pe-o câmpieMare, bogată,Urma odatăO bătălieAspra, cumplită, neasemănată,Încât cadavre nenumărateZăceau grămadă neîngropate.Corbii îndată luara știre;lacomi de pradă, ei navalira,Și cu grabireAci sosira.Și după ce mâncară, și după ce băurăMult sânge, începurăC-un glas îngrozitorSă cânte cina lor.Barza cea simțitoare,Care pe om iubeșteȘi-n preajma-i se nutrește,Văzându-i, de departeLe striga: „Cum se poateAșa nerușinare?E locul pentru cină? … Citește mai mult
Atelajul eterogen.Un om având un armăsarÎl înhamă la jugC-o vită de măgarȘi cu un bou de plug.Boul fiind săcat,La un picior rănit,Măgarul ne-nvățatȘi prea rău nărăvit,Stăpânul lor, din carStrigă, plesnea-n zadar:Calul se azvârlea,Dar boul îl oprea,Măgarul îl loveaȘi carul nu mergea.“Prea rău i-ai potrivit”,Zice un trecător.“Ești foarte amăgit,Domnule privitor,Răspunse omul; euLumea am vizitat,Și, dacă vrei … Citește mai mult
Mângâierea.De ce urăști viața, tu, fiica Armoniei?De ce dintr-al tău suflet nădejdea ai gonit?Care dureri ascunse, vrăjmașe bucuriei,A vârstei nălucire și visuri ți-au răpit?Tu n-ai deșertat cupa ce încă este plină;Tu nu știi de-ți păstrează otravă sau nectar;Dar plângi! Zefirul astfel fără cuvânt suspină;Toată lacrima-n ochi-ți e un mărgăritar.Eu nu voi să adaug a ta … Citește mai mult