Atelajul eterogen.
Un om având un armăsar
Îl înhamă la jug
C-o vită de măgar
Și cu un bou de plug.
Boul fiind săcat,
La un picior rănit,
Măgarul ne-nvățat
Și prea rău nărăvit,
Stăpânul lor, din car
Strigă, plesnea-n zadar:
Calul se azvârlea,
Dar boul îl oprea,
Măgarul îl lovea
Și carul nu mergea.
“Prea rău i-ai potrivit”,
Zice un trecător.
“Ești foarte amăgit,
Domnule privitor,
Răspunse omul; eu
Lumea am vizitat,
Și, dacă vrei să știi,
Într-însa am aflat
Multe dregătorii
Tot astfel întocmite ca atelajul meu.”.
Sensul versurilor
Piesa este o satiră la adresa ineficienței și a nepotrivirilor din societate, comparând structurile sociale cu un atelaj nepotrivit, unde fiecare element trage în direcții diferite, rezultând în stagnare. Este o alegorie despre modul în care sunt organizate unele instituții și structuri de putere.